GHID PENTRU DEPENDENTI - STUDIUL CELOR 12 PASI – PASUL 10, PASUL 11, PASUL 12

- Pasul Zece -

“Ne-am continuat inventarul personal si ne-am recunoscut greselile, de indata ce ne-am dat seama de ele”

Parcurgand primii Noua Pasi, vietile noastre s-au schimbat drastic – dincolo de ceea ce am asteptat noi atunci cand am venit pentru prima oara in D.A Am devenit mai sinceri, mai umili si mai preocupati de semenii nostri si ni s-au diminuat frica, egoismul si resentimentele. Dar, chiar si aceste schimbari profunde nu au garantia de a fi permanente. Din cauza ca suntem bolnavi de dependenta*, putem oricand sa ne intoarcem la ceea ce am fost inainte. Recuperarea are un pret; ne cere vigilenta. Trebuie sa continuam sa facem toate lucrurile pe care le-am facut pentru propria recuperare pana acum. Trebuie sa continuam sa fim sinceri, sa avem incredere si credinta, sa fim atenti la propriile actiuni si reactii si sa evaluam daca acestea ne sunt favorabile sau nu. De asemenea, trebuie sa fim atenti la felul in care actiunile noastre ii afecteaza pe ceilalti, iar atunci cand efectele sunt negative sau daunatoare trebuie sa actionam cu promptitudine si sa ne asumam responsabilitatea pentru raul provocat si pentru repararea acestuia. Pe scurt, trebuie sa continuam sa ne facem inventarul personal si sa ne recunoastem greselile cu promptitudine.

Asa cum puteti constata, Pasul Zece ne cere in mare masura sa repetam munca pe care am depus-o de la Pasul Patru pana la Pasul Noua, dar intr-un format mai scurt. Formatul sugerat in acest ghid este unul care cuprinde, in general, elementele unui inventar personal. Poate ca unii dintre noi vor avea nevoie sa adauge intrebari care se concentreaza pe lucruri specifice care le afecteaza recuperarea.

Nasii pot fi de mare ajutor in aceasta problema. Asa cum am mai spus, acest ghid este un punct de plecare, si nu forma definitiva de lucru a fiecaruia dintre pasi.

· De ce este necesar Pasul Zece?

· Care este scopul continuarii inventarului personal?

· In ce fel ma poate ajuta nasul meu?

A SIMTI VERSUS A FACE

Folosim Pasul Zece pentru a crea si a mentine o constientizare continua a ceea ce simtim, gandim si, mai cu seama, a ceea ce facem. Inainte de a incepe un tipar constant al inventarului personal, este vital sa intelegem ce trebuie sa evaluam. Nu ne va fi de prea mare ajutor daca facem o lista cu sentimentele noastre, fara a le lega de actiunile pe care acestea le genereaza sau nu reusesc sa le genereze. Adesea, ni se poate intampla sa avem sentimente negative, chiar daca comportamentul este bun, sau invers. De exemplu, un membru D.A. poate veni la o intalnire si cineva il intreaba: “Ce mai faci?”. El raspunde: “Groaznic”. Bineinteles ca acest om se refera la ceea ce simte. Nu se poate referi la ceea ce face, pentru ca face ceea ce trebuie: este la o intalnire D.A., exprima cu sinceritate ceea ce simte si cere ajutorul unui alt membru care il poate sprijini.

Pe de alta parte, putem fi prea preocupati cu ingaduirea propriilor impulsuri si cu actionarea sub influenta defectelor de caracter. La suprafata, se poate sa ne simtim foarte bine. De obicei ne ia ceva timp pana observam golul care se creaza odata cu acest mod de viata. Evitam sa facem lucrurile care ne pot ajuta sa ne mentinem abstinenta. Suntem ingaduitori cu propriile impulsuri si incercam sa gasim calea cea mai usoara. Si stim unde ne vor duce toate acestea!

Pasul Zece ne va mentine constienti de tot ce se intampla cu noi insine, asa incat sa nu sfarsim prin a ajunge la nici una din aceste stari extreme. Nu trebuie sa ne blamam prea mult pentru ca nu ne simtim bine, ci, putem sa ne concentram pe actiunea pozitiva pe care o facem. Se poate sa descoperim ca, mutandu-ne atentia in acest fel, vom sfarsi prin a ne simti mai bine. Fiind in permanenta constienti de ceea ce facem, ne ajuta sa vedem tiparele distructive cu mult inainte ca acestea sa capete putere, asa ca nu va trebui sa dorim sa ne simtim bine cu orice pret, chiar si cu pretul a ceea ce este bine pentru noi.

Ca si dependenti*, avem tendinta de a judeca ceea ce simtim. Vrem sa oprim imediat tot ceea ce ne face sa ne simtim prost. Adesea nu luam in calcul ca ceea ce simtim este perfect logic atunci cand analizam si circumstantele.

De exemplu, multi dintre noi au probleme cu furia. Nu ne place cum ne face sa ne simtim. O judecam, ajungand la concluzia ca nu avem nici un drept sa o simtim, asa ca facem tot posibilul sa ne reprimam sentimentele de furie. Totusi, poate ca ne confruntam cu o situatie care poate face pe oricine sa simta furie. Poate ca suntem intr-o relatie in care celalalt nu ne trateaza cu respect. Poate ca la serviciu nu ni s-a acordat promovarea mult meritata. Reactia noastra la aceste situatii este furia. Nu am fost tratati cum se cuvine; bineinteles ca suntem furiosi. Acum este momentul in care propria recuperare ne poate propulsa la un nivel ridicat de respect de sine, sau momentul in care boala noastra ne poate tari inapoi in ceata groasa a depresiei si a resentimentelor.

Totul depinde de felul in care reactionam la propria furie. Daca tipam, injuram sau aruncam cu obiecte, ne vom distruge orice posibilitate de a ne imbunatati relatia sau locul de munca. Daca nu facem nimic si ne inabusim sentimentele de furie, vom deveni deprimati si plini de resentimente, si nici acest lucru nu va imbunatati situatia. Dar, daca facem o actiune pozitiva, menita sa imbunatateasca situatia, lucrurile pot lua o intorsatura mai buna; cel putin vom sti cand a venit timpul sa plecam si o vom putea face fara regrete.

Cateodata, singurul lucru pe care trebuie sa-l facem cu propriile sentimente este sa le simtim. Nu avem nevoie sa reactionam la ele. De exemplu, daca am pierdut pe cineva, vom simti tristete, si este posibil sa o simtim foarte mult timp. Tristetea se va duce atunci cand am suferit suficient. Nu ne putem permite sa lasam tristetea sa ne doboare intr-atat incat sa nu ne mai putem continua viata, dar trebuie sa ne asteptam ca ne va afecta. Poate ca vom avea probleme de concentrare sau ne va veni greu sa participam la activtati amuzante. Avem nevoie sa pastram un echilibru intre a nega propriile sentimente si a deveni coplesiti de ele; nu vrem sa mergem la nici una din aceste extreme. Aceasta pare a fi o idee destul de simpla – aproape ca se intelege de la sine – dar multi membri D.A. spun, din propria experienta, ca este nevoie de ani de recuperare ca sa ajungem sa fim capabili sa pastram un echilibru mai tot timpul.

Astfel, Pasul Zece ne ofera libertatea de a simti propriile sentimente, ajutandu-ne sa vedem diferenta dintre a simti si a face.

· Exista momente in viata mea cand imi este neclara diferenta dintre sentimentele si actiunile mele? Dezvolta ideea.

BINE ŞI RĂU

Pasul Zece ne spune ca trebuie sa ne recunoastem greselile, de indata ce ne-am dat seama de ele. Se presupune asadar, ca ne dam seama atunci cand gresim, dar, adevarul este ca multi dintre noi nu ne dam seama – cel putin nu imediat. Avem nevoie de multa practica cu inventarul personal, ca sa devenim experti in constientizarea situatiilor in care gresim.

Haideti sa privim adevarul in fata! Atunci cand am intrat in recuperare, eram certati cu lumea din jurul nostru de ceva timp. Capacitatea noastra de supravietuire fusese redusa la un nivel de baza. Nu stiam prea bine cum sa comunicam cu ceilalti. Am inceput sa invatam asta in recuperare si, in timpul acestui proces am facut o multime de greseli. Multi dintre noi am trecut printr-o perioada in care am devenit foarte rigizi in ceea ce priveste valorile pe care ni le-am insusit in recuperare. Am aplicat aceasta rigiditate nu numai propriei persoane, dar si tuturor celor din jur. Credeam ca este principial si corect sa-i confruntam pe toti aceia al caror comportament era inacceptabil. Eram ipocriti si aroganti. Am gresit.

Sau, unii dintre noi, dupa ani si ani in care am fost pe post de pres pe care toti isi puteau sterge picioarele, am hotarit ca recuperarea ne cerea sa devenim indrazneti. Dar, am mers prea departe.

Aveam pretentia ca toata lumea sa se poarte cu noi perfect, tot timpul. Nimeni nu avea voie sa aiba o zi proasta sau sa nu ne raspunda la telefon. Toti trebuiau sa fie la dispozitia noastra, in orice moment, atunci cand aveam nevoie de sprijin emotional. Ceream cu furie sa fim tratati perfect in orice loc si circumstanta. Nu eram indrazneti. Eram imaturi si agresivi. Am gresit.

Putem sa sfarsim prin a gresi chiar si atunci cand altcineva ne face rau. Cum? Haideti sa zicem ca nasul nostru ne spune ceva care ne raneste. In loc sa-l confruntam pe nas in legatura cu asta, vorbim cu alti zece sau doisprezece prieteni D.A. despre ceea ce nasul ne-a zis. Inainte ca saptamina sa se incheie, jumatate din membrii D.A. din oras vorbesc despre ce lucru urat i-a spus cutare nas cutarui fin – si asta daca povestea s-a pastrat in forma originala! Deci, situatia a debutat fara ca noi sa facem vreun rau, dar s-a sfarsit cu noi fiind responsabili pentru stirbirea reputatiei nasului nostru in cadrul programului D.A. – chiar locul unde el are nevoie, ca si noi, sa i se permita sa faca greseli si sa progreseze in recuperare in propriul lui ritm.

· Au fost momente in recuperarea mea cand am gresit si nu mi-am dat seama de asta decat mai tarziu? Care sunt acele momente?

· In ce fel greselile mele imi afecteaza viata? Dar viata altora?

Este destul de greu sa ne dam seama atunci cand gresim iar recunoasterea greselilor poate fi o provocare si mai mare. La fel ca in Pasul Noua, trebuie sa avem mare grija sa nu facem si mai mult rau atunci cand ne recunoastem o greseala.

De exemplu, multi dintre noi ne dam seama ca am ranit pe cineva foarte apropiat, poate ca acea persoana a incetat sa ne mai vorbeasca, dar nu suntem foarte siguri ce am spus sau ce am facut gresit. In loc sa petrecem ceva timp analizand cu ce am fi putut gresi, sau in loc sa o intrebam pe acea persoana, hotaram ca putem acoperi toate posibilitatile cerandu-ne iertare la modul general: “Te rog sa ma ierti pentru tot ce am gresit fata de tine, de cand ne cunoastem”.

Pasul Zece ne cere sa petrecem ceva timp de reflectie personala pentru asemenea situatii. Daca analizam momentul in care atitudinea fata de noi a acelei persoane s-a schimbat si ne gandim si la comportamentul nostru chiar inainte de acel moment, sunt sanse mari sa ne dam seama cu ce am gresit. S-ar putea sa fie dureros sau jenant sa ne gandim la asta si cu siguranta vom avea nevoie de un efort considerabil dar, la fel sta treaba cu toti Pasii. Lenea este un defect de caracter ca oricare altul si nu ne putem permite sa ne lasam in voia ei. Totusi, daca suntem cu adevarat blocati si nu ne putem da seama cu exactitate ce am facut sau ce am spus gresit, nu se intampla nimic daca mergem la acea persoana si ii spunem ca am observat ca este suparata pe noi, ca ne pasa foarte mult de relatia noastra si ca vrem sa auzim ce are de spus. Celor mai multi dintre noi ne este frica de ceea ce vom auzi in astfel de situatii dar nu putem lasa frica sa ne opreasca de la a face Pasul Zece.

Mai este si alta cale prin care putem face ca incercarea de reparare a greselilor noastre sa fie total ineficienta: ne recunoastem greseala si imediat subliniem ce a facut cealalta persoana mai intai, provocandu-ne sa actionam asa cum am facut-o. De exemplu, sa spunem ca unul dintre copii nostri a avut un comportament nepotrivit iar noi am tipat la el si l-am jignit. Atunci cand ne recunoastem greseala, daca ii spunem copilului ca comportamentul lui ne-a facut sa ne purtam asa, tocmai i-am transmis un mesaj care justifica prima greseala si in acest fel gresim dublu.

Spre deosebire de procesul continut de la Pasul Patru pana la Pasul Noua, unde parcurgem evenimente din trecut, Pasul Zece are menirea de a ne tine in actualitate. Nu vrem sa lasam greselile neandreptate sa se adune. Avem nevoie sa incercam tot posibilul sa tinem pasul cu ceea ce facem.

Cea mai mare parte a efortului nostru va fi concentrat pe ajustarea constanta a perceptiilor. Daca descoperim ca am devenit negativi si ne plangem tot timpul, vom avea nevoie sa petrecem ceva timp gandindu-ne la lucrurile pentru care suntem recunoscatori. Avem nevoie sa fim atenti la felul in care reactionam atunci cand facem ceva gresit. Este oare primul nostru impuls acela de a ne gasi scuze?

Sustinem ca suntem victimele influentei negative a altcuiva, sau a propriei boli? Lasand toate scuzele la o parte, suntem responsabili pentru ceea ce facem. Poate fi foarte adevarat ca defectele noastre de caracter ne-au invins de data asta, dar, asta nu ne scuza comportamentul. Avem nevoie sa ne acceptam responsabilitatea si sa continuam sa consimtim sa ni se indeparteze toate aceste defecte de caracter.

· Ce inseamna pentru mine “ne-am recunoscut greselile, de indata ce ne-am dat seama de ele”?

· Au fost momente in recuperarea mea in care am inrautatit situatia incercand sa-mi repar greselile intr-un moment nepotrivit sau, dand vina pe altcineva pentru comportamentul meu?

Descrie.

· In ce fel recunoasterea greselilor, de indata ce mi-am dat seama de ele, ma ajuta sa-mi schimb comportamentul?

Pasul Zece subliniaza necesitatea continuarii inventarului personal si reafirma faptul ca facem asta in primul rand pentru a ne da seama cand gresim. Dar, cum putem recunoaste momentele in care gresim, daca nu avem si momente in care avem dreptate, ca si baza pentru comparatie?

Recunoasterea momentelor in care facem lucrurile asa cum trebuie si formarea valorilor personale fac parte din inventarul personal, ca si identificarea greselilor. Cei mai multi dintre noi avem probleme cu idea de a avea dreptate. Ne gandim la momentele cand am aparat cu ardoare vreo opinie, pentru ca stiam ca avem dreptate, dar, in lumina recuperarii, am ajuns sa intelegem ca nu aveam dreptate atunci cand “calcam in picioare” pe altcineva in vreo discutie. Sau, sa ne gandim la valorile personale.

Stim ca sunt bune pentru noi, dar daca insistam ca si altii sa traiasca dupa ele, nu mai avem dreptate, devenim ipocriti. Asa deci, cum putem deveni comfortabili cu idea de a avea dreptate? In primul si in primul rand, lucrand Pasii Sase si Sapte, ca sa nu permitem defectelor de caracter sa preschimbe actiunile noastre pozitive in actiuni negative. Apoi, trebuie sa ne dam seama ca va fi nevoie de timp, si de ceva greseli, ca sa fim pe deplin comfortabili cu noua noastra viata in recuperare.

· Au fost momente in recuperarea mea in care nu m-am simtit in largul meu sa recunosc ceva ce am facut bine? Descrie.

CIT DE DES AR TREBUI SA FACEM UN INVENTAR PERSONAL ?

Pentru ca telul nostru este acela de a constientiza incontinuu ceea ce se intampla cu noi, este de foarte mare ajutor daca, la sfarsitul fiecarei zile, lucram la Pasul Zece. Avem nevoie de consistenta rutinei zilnice pentru ca aceasta activitate sa devina un obicei si pentru a ne insusi principiile ei spirituale. Pe masura ce durata abstinentei noastre continue creste, de la zile la saptamani, la luni si la ani, descoperim ca inventarul personal a devenit o a doua natura. Descoperim ca verificarea continua a starii spirituale vine in mod natural, fara sa trebuiasca sa ne gandim prea mult la asta. Observam imediat atunci cand am pornit intr-o directie in care nu vrem sa mergem, sau cand suntem pe punctul de a face ceva care poate provoca rau. Devenim capabili de a ne corecta. Asa ca, frecventa inventarului personal poate sa depinda de propria experienta in recuperare. Poate ca la inceput unii dintre noi obisnuiam sa facem un inventar personal si la inceputul si la sfarsitul zilei, verificandu-ne astfel “temperatura” spirituala. Ideea este ca avem nevoie sa continuam sa facem asta pana devine un obicei, pana devine o a doua natura sa ne monitorizam continuu propria recuperare si propria spiritualitate, sa observam imediat atunci cand “deraiem” si sa facem un efort sa schimbam situatia.

· De ce este important sa continuam sa facem inventarul personal pana devine o a doua natura?

UN INVENTAR PERSONAL

Urmatoarele intrebari se adreseaza diverselor domenii la care vrem sa ne uitam intr-un inventar personal. Poate ca vor fi si situatii in care nasul nostru vrea sa facem un inventar pentru un domeniu specific al vietii noastre, cum ar fi o relatie romantica sau comportamentul nostru la locul de munca, sau poate ca va avea si alte intrebari de adaugat la lista urmatoare. Este necesar sa ne consultam cu nasul nostru atunci cand parcurgem oricare Pas.

· Mi-am reafirmat astazi credinta intr-un Dumnezeu care ma iubeste si caruia Ii pasa de mine?

· Am cautat calauzirea Puterii mele Superioare astazi? Cum?

· Ce am facut astazi sa ma pun in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor din jurul meu?

· Mi-a dat astazi Dumnezeu ceva pentru care pot fi recunoscator?

· Am credinta ca Puterea mea Superioara imi poate arata cum sa traiesc si cum sa ma pun in concordanta cu voia acestei Puteri?

· Am vazut vreunul din vechile tipare de comportament in viata mea astazi? Daca da, care ar fi acesta?

· Am fost astazi plin de resentimente, egoist, necinstit sau temator?

· Mi-am intins cumva singur capcana dezamagirii?

· Am fost bun si iubitor fata de toti?

· Mi-am facut griji pentru ieri sau pentru maine?

· Mi-am permis sa devin obsedat de ceva?

· Mi-am permis sa ajung prea infometat, furios, singur sau oboist?

· Ma iau prea in serios in orice domeniu al vietii mele?

· Sufar de vreo problema fizica, mintala sau spirituala?

· Am pastrat pentru mine ceva ce ar fi trebuit sa discut cu nasul meu?

· Am avut vreun sentiment extrem astazi? Care a fost acesta si de ce l-am avut?

· Care sunt domeniile vietii mele in care am probleme astazi?

· Care dintre defectele mele de caracter au jucat un rol in viata mea astazi? Cum?

· Mi-a fost frica astazi?

· Am facut ceva astazi ce as vrea sa nu fi facut?

· Sunt dispus sa ma schimb?

· A existat vreun conflict in oricare din relatiile mele astazi? Ce conflict?

· Imi pastrez integritatea personala in relatiile mele cu ceilalti?

· Astazi mi-am facut rau mie sau altora, fie direct sau indirect? Cum?

· Sunt dator cu scuze sau cu indreptarea greselilor?

· Unde am gresit? Daca as lua totul de la capat, ce as face diferit? Cum as putea sa fac sa fie mai bine data viitoare?

· Mi-am pastrat abstinenta astazi?

· Am fost bun cu mine insumi / insami astazi?

· Care au fost sentimentele pe care le-am simtit astazi? In ce fel am folosit aceste sentimente sa aleg actiuni care sa nu se abata de la principiile mele?

· Ce am facut sa le fiu de ajutor altora astazi?

· Ce lucruri am facut astazi , pentru care ma simt bine?

· Ce mi-a adus satisfactie astazi?

· Ce lucru am facut astazi pe care cu siguranta vreau sa-l repet?

· Am fost la o intalnire D.A. sau am stat de vorba cu un alt dependent* in recuperare astazi?

· Care sunt lucrurile pentru care pot fi recunoscator astazi?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Zece ne vom concentra pe autodisciplina, onestitate si integritate. Autodisciplina este esentiala pentru recuperare. Atunci cand eram robii patimii noastre nu eram concentrati decat asupra propriei persoane. Intotdeauna alegeam calea cea mai usoara, cedand impulsurilor si ignorind orice ocazie de maturizare. Daca a existat ceva in viata noastra care ne cerea un angajament oarecare, mai mult ca sigur ca respectam acel angajament doar daca nu era prea greu, daca nu statea in calea propriilor placeri, sau daca se intampla sa avem chef.

uto-disciplina in recuperare ne cere sa facem anumite lucruri, indiferent daca avem sau nu chef. Avem nevoie sa mergem la intalniri in mod regulat chiar daca suntem obositi, ocupati, daca ne distram sau daca suntem cuprinsi de disperare. Avem nevoie sa mergem la intalniri in mod regulat chiar si atunci, in special atunci, cand simtim ostilitate fata de ceea ce ni se cere in recuperare. Mergem la intalniri, ne sunam nasul si lucram cu altii tocmai pentru ca am hotarit ca vrem recuperarea in D.A. si toate aceste actiuni ne vor ajuta sa ne asiguram recuperarea continua. Cateodata facem toate acestea cu entuziasm. Cateodata este nevoie de toata vointa pe care o putem aduna ca sa le continuam.

Cateodata ele devin o parte atat de obisnuita a existentei noastre zilnice, incat aproape nici nu mai constientizam ca le facem.

· De ce este principiul auto-disciplinei necesar in acest Pas?

· In ce fel practicarea principiului auto-disciplinei in acest Pas imi afecteaza intregul proces de recuperare?

Principiul onestitatii isi are originea in Pasul Unu si este indeplinit in Pasul Zece. De obicei, in punctul acesta al recuperarii, suntem de-a dreptul fascinati de amploarea si adancimea pe care o capata onestitatea noastra. Daca inainte eram onesti in retrospectiva, fiind capabili sa ne recunoastem motivele mult dupa incheierea unei situatii, acum suntem capabili sa fim onesti cu noi insine si despre noi insine in timp ce situatia este inca in desfasurare.

· In ce fel constientizarea propriilor greseli (onestitatea) ma ajuta sa-mi schimb comportamentul?

Principiul integritatii poate fi destul de complex, dar mai mult decat oricare, este cel care ne da capacitatea de a practica celelalte principii. De fapt, integritatea inseamna a sti ce principii avem nevoie sa punem in practica intr-o situatie data, si in ce masura. De exemplu, mergem la o intalnire

D.A. si, in timp ce bem o cafea afara, cei din grupul in care ne aflam incep sa barfeasca despre un alt membru D.A. care nu este de fata. Hai sa zicem ca discuta despre sotia celui mai bun prieten al nostru, cum ca aceasta ar avea o aventura, iar noi stim deja acest lucru, pentru ca cel mai bun prieten al nostru ne-a spus-o cu o seara inainte. Probabil ca ne va trebui toata integritatea de care dispunem ca sa stim ce avem de facut intr-o astfel de situatie. Deci, care sunt principiile spirituale de care avem nevoie aici? Onestitate? Toleranta? Respect? Stapanire? Probabil ca primul nostru impuls ar fi sa ne repezim sa condamnam barfa, pentru ca stim cat de mult il va afecta pe prietenul nostru sa stie ca o asemenea problema personala este discutata in public. Dar, poate ca facand acest lucru nu facem decat sa confirmam barfa, provocandu-i astfel prietenului si mai mult rau, sau, poate ca pozand in aparatori atat de avantati, sfarsim prin a-i umili pe cei implicati in discutie. De cele mai multe ori nu este nevoie sa dovedim ca avem integritate prin confruntarea unei situatii cu care nu suntem de acord. Sunt si alte lucruri pe care le putem face in asemenea situatii. Putem incerca sa schimbam subiectul, sau ne putem scuza si plecam de acolo. Oricare dintre aceste alegeri va transmite un mesaj subtil despre ceea ce simtim si, in acelasi timp, ne va permite sa nu ne tradam principiile si sa ne menajam prietenul pe cat posibil.

· In ce situatii in propria recuperare a fost necesar sa practic principiul integritatii?

· Cum am reactionat eu?

· Cand m-am simtit bine cu propria mea reactie si cand nu?

MAI DEPARTE

Unul dintre cele mai minunate lucruri la Pasul Zece este ca, cu cat il lucram mai mult, cu atat mai putin vom avea nevoie de a doua jumatate a pasului. Cu alte cuvinte, nu vom mai gresi atat de des.

La intrarea in recuperare, cei mai multi dintre noi nu fuseseram capabili niciodata sa avem o relatie de lunga durata, si, cu siguranta, nici o relatie in care sa ne rezolvam conflictele intr-o maniera sanatoasa si cu respect reciproc. Unii dintre noi am avut certuri crancene cu ceilalti, iar atunci cand certurile se terminau, nu vorbeam niciodata despre problemele care dusesera la conflict. Altii, aflati la cealalta extrema, nu ii contraziceam niciodata pe cei mai buni prieteni sau pe cei din familie. Parea mai usor sa

ne pastram distanta decat sa riscam sa generam un conflict caruia ar fi trebuit sa-i facem fata mai apoi. In cele din urma, unii dintre noi pur si simplu ne indepartam de orice relatie in care se ivea vreun conflict. Nu conta cat de mult raneam cealalta persoana; parea mai usor decat sa ne confrontam cu problema si sa construim o relatie mai puternica.

Pasul Zece ne da posibilitatea sa avem relatii pe termen lung, relatii de care avem atata nevoie. Pana la urma, depindem unii de altii cu propria viata. Cei mai multi dintre noi simtim ca avem o legatura puternica cu alti oameni pe care i-am intalnit in D.A. si care au ramas in program. Am facut multe lucruri impreuna: ne-am nasit unii pe altii, uneori am impartit locuintele, uneori ne-am casatorit unii cu altii, alteori am divortat. Am sarbatorit impreuna momente marcante ale vietii noastre: nasteri, absolviri, achizitionarea unei case, promovari si aniversari ale recuperarii. Am fost alaturi unii de altii atunci cand am suferit pierderi si ne-am alinat unii pe altii in momentele dureroase ale vietii. Ne-am atins vietile unii altora si avem deja un trecut comun. Suntem o comunitate.

Cu faptul ca invatam sa ne recunoastem greselile, vine si o libertate care este diferita de tot ceea ce am simtit inainte. Devine un lucru atat de normal pentru noi sa admitem atunci cand gresim, incat ne intrebam de ce ni s-a parut vreodata ca este atat de inspaimantator. Probabil ca ne era atat de frica pentru ca ne simteam atat de neadecvati incat admiterea unei greseli parea ca ne va dezvalui cel mai ascuns secret: propria inferioritate. Dar, parcurgind Pasii si descoperind ca nu eram deloc inferiori, ca aveam tot atata valoare ca si ceilalti, admiterea greselilor nu ni s-a mai parut atat de devastatoare.

Am inceput sa ne simtim completi.

· In ce fel Pasul Zece ma ajuta sa traiesc in prezent?

· Ce s-a schimbat la mine ca rezultat al parcurgerii Pasului Zece?

Parcurgerea acestui Pas ne da posibilitatea sa capatam mai mult echilibru si mai multa armonie in vietile noastre. Descoperim ca sunt mai dese momentele in care ne simtim fericiti si senini. Momentele in care nu ne simtim in apele noastre devin atat de rare incat, atunci cand se intampla, se declansaza imediat semnalul de alarma ca ceva nu este in ordine. Facand inventarul personal, vom identifica imediat cauza discomfortului nostru.

Libertatea personala a carei constructie a inceput odata ce am inceput sa lucram Pasii, produce o crestere semnificativa a alegerilor si a optiunilor. Avem libertatea totala de a crea orice fel de viata vrem pentru noi insine. Incepem sa cautam intelesul si telul in viata noastra. Incepem sa ne intrebam daca stilul de viata pe care l-am ales ii ajuta pe dependenti*i care inca mai sufera sau daca face ca lumea sa fie un loc mai bun in vreun fel.

In Pasul Unsprezece vom gasi ceea ce cautam.

- Pasul Unsprezece –

“Am cautat, prin rugaciune si meditatie, sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi, cerandu-I doar sa ne arate voia Lui in ceea ce ne priveste si sa ne dea puterea s-o implinim”

Pasul Unsprezece spune ca deja avem un contact constient cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, si ca misiunea noastra acum este sa intarim acest contact. In Pasul Doi, am inceput sa ne formam o constientizare a Puterii Superioare, am invatat sa avem incredere in acea Putere pentru calauzire in Pasul Trei, si ne-am bazat pe aceasta Putere de multe ori si pentru multe motive, in procesul parcurgerii Pasilor. De fiecare data cand am cerut ajutorul Puterii noastre Superioare, ne-am imbunatatit relatia cu aceasta Putere. Pasul Unsprezece recunoaste ca, comunicarea noastra cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare, numita cel mai simplu rugaciune, este unul dintre cele mai eficiente moduri de a construi o relatie cu Dumnezeu. O alta metoda care este sugerata in acest Pas este meditatia. In acest Pas, avem nevoie sa analizam propriile noastre concepte despre rugaciune si meditatie si sa ne asiguram ca reflecta calea noastra spirituala.

CALEA NOASTRA SPIRITUALA

Pasul Unsprezece ne ofera sansa de a ne gasi propria cale spirituala, sau sa o imbunatatim, daca deja ne-am ales una. Pasii pe care ii facem pentru gasirea sau imbunatatirea propriei cai spirituale, precum si felul in care o parcurgem, vor depinde in mare masura de cultura in care traim, de experientele spirituale anterioare si, de ceea ce este potrivit caracterului nostru.

Spiritualitatea noastra a inceput sa se dezvolte inca de cand am venit prima oara in D.A.. Noi suntem in permanenta schimbare si spiritualitatea noastra este la fel. Teritorii noi, oameni noi si situatii noi au un efect asupra noastra, iar spiritualitatea noastra are nevoie sa reactioneze.

Explorarea spiritualitatii in Pasul Unsprezece este o experienta minunata si plina de invataminte. Vom intalni multe idei noi si vom descoperi ca multe din aceste idei decurg direct din cunoasterea pe care o avem despre chestiuni spirituale. Deoarece ne-am format un cadru de referinta despre spiritualitate in cei zece pasi anteriori, descoperim ca propria noastra intelegere s-a dezvoltat o data cu capacitatea de a deslusi informatii noi despre noi insine si despre lumea noastra. Explorarea spirituala este larg dechisa si, vom descoperi si vom gasi adevaruri personale atat in eforturile noastre de a intelege mai mult, cat si in cele mai marunte detalii ale vietii noastre.

Multi dintre noi descoperim ca, atunci cand venim in D.A., avem cu adevarat nevoie sa “schimbam Dumnezeul”. Unii dintre noi am crezut in ceva la care ne refeream vag ca “Dumnezeu”, dar nu intelesesem cu adevarat nimic despre el, decat ca parea “croit pe noi”. Probabil ca am muncit ceva in Pasii Doi si Trei, cu scopul de a ne descoperi ideile gresite despre Puterea noastra Superioara, si apoi am incercat sa ne formam idei noi, care zugraveau imaginea unei Puteri Superioare iubitoare. Pentru multi dintre noi, simpla credinta ca aveam o Putere Superioara careia ii pasa de noi ca indivizi, a fost suficienta pentru parcurgerea Pasilor urmatori. Nu am simtit nici o nevoie sa ne dezvoltam ideile in continuare.

Dar, ideile noastre se dezvoltau oricum, chiar si fara efortul nostru constient. Fiecare experienta specifica in procesul parcurgerii Pasilor ne oferea noi indicii despre natura Puterii noastre Superioare.

Mai curand intuiam adevaruri despre Puterea Superioara, decat le intelegeam intelectual. In momentul in care ne-am asezat sa facem Pasul Cinci cu nasul nostru, multi dintre noi am fost deodata cuprinsi de certitudinea ca puteam avea incredere in nas, ca puteam avea incredere in acest proces si ca puteam merge mai departe; acesta a fost momentul in care multi dintre noi am simtit prezenta Puterii noastre Superioare. Acest moment, impreuna cu munca la Pasii Opt si Noua, au sadit in multi dintre noi o intelegere tot mai mare a vointei Puterii noastre Superioare pentru noi.

· Ce experiente am avut in Pasii anteriori, sau in alte domenii ale vietii mele, care mi-au dat o

idee despre cum ar putea fi Puterea mea Superioara?

· Ce am inteles despre Puterea mea Superioara din aceste experiente?

· Ce calitati are Puterea mea Superioara? Pot sa folosesc si eu aceste calitati? Pot experimenta

puterea lor transformatoare in viata mea?

· Cum s-a schimbat felul in care inteleg o Putere Superioara de cand am venit in D.A?

Aceste indicii despre natura Puterii noastre Superioare pot fi factorul de baza in determinarea caiinoastre spirituale. Multi dintre noi am descoperit ca drumul spiritual al copilariei noastre nu se potriveste cu adevarurile pe care le gasim in Pasi. De exemplu, daca descoperim ca Dumnezeu este nesfarsit si deschis, iar spiritualitatea la care am fost expusi in copilarie ne sugera un Dumnezeu constrans si constrangator, probabil ca nu ne vom intoarce la prima cale spirituala. Daca simtim ca Puterii nostre Superioare ii pasa de fiecare dintre noi, personal, o credinta care sugereaza ca avem de a face cu o forta distanta, ascunsa si straina nu va functiona pentru noi.

In timp ce unii avem nevoie de alegerea unei noi cai, altii descoperim exact opusul: ceea ce descoperim in Pasi poate fi explorat mai in profunzime pe calea spirituala a copilariei noastre. Este posibil ca, prin parcurgerea Pasilor, sa ne vindecam de resentimentele pe care le-am avut impotriva institutiilor religioase si, ca rezultat, suntem capabili sa ne intoarcem acolo cu mintea deschisa. Pentru altii, religia practicata in copilarie nu a insemnat doar un loc unde ne petreceam timpul ci, o comunitate fata de care simteam un puternic atasament emotional. Aflati in recuperare, incepem sa intelegem felul in care ne putem folosi religia ca pe o cale spirituala personala.

Este necesar sa subliniem ca nu trebuie sa confundam religia cu spiritualitatea. In D.A., ele nu inseamna deloc acelasi lucru. Insusi programul Dependentilor* Anonimi nu este o religie. Ofera un set de principii spirituale si le sugereaza membrilor sai folosirea unui concept numit “Dumnezeu”, “Putere Superioara“ sau “o Putere Superioara noua insine” , ca o cale de iesire din robia adictiei active. Poate ca aceste principii spirituale precum si conceptul de Putere Superioara se potrivesc cu calea spirituala pe care un membru o foloseste in afara D.A.-ului, sau poate ca sunt folosite in sine ca o cale spirituala. Asta este alegerea fiecarui membru.

Unii dintre noi am ajuns in acest punct si nu stim ce sa facem. Institutiile pe care le-am frecventat in trecut nu ne-au oferit nici un raspuns, dar nici nu ne vine in minte vreo idee mai buna. Pentru cei care trecem prin aceasta experienta, acesta este momentul in care incepem una dintre cele mai importante calatorii ale vietii: cautarea unei cai de a intelege Puterea Superioara. In acest proces, este foarte probabil ca vom incerca toate locurile care au de a face cu spiritualitatea, disponibile in comunitatea noastra. Probabil ca vom citi foarte multe carti legate de spiritualitate si de crestere personala si vom

sta de vorba cu foarte multi oameni pe acesta tema. Poate ca pentru o vreme vom incerca mai multe practici, pana ne vom hotari la una singura – sau, poate ca nu ne vom opri niciodata la o singura practica. Multi dintre membri nostri au adoptat o atitudine selectiva fata de spiritualitate. Daca acest lucru este valabil pentru noi, este important sa stim ca este in regula si ca ne va implini foarte bine nevoile spirituale ale recuperarii.

· Am eu o cale spirituala anume?

· Care sunt diferentele intre religie si spiritualitate?

· Ce am facut ca sa-mi explorez propria spiritualitate?

Pe masura ce ne exploram propria cale spirituala (preluind dar si abandonind diverse practici spirituale), unii dintre noi avem probleme cu faptul ca Dumnezeu este privit ca barbat, ceea ce, credem noi, nu se potriveste cu Pasii si cu Traditiile D.A. – “Dumnezeu, asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi”. O situatie si mai dureroasa este aceea in care simtim ca nu avem prea mult sprijin in grupul nostru D.A., pentru propriile alegeri spirituale. Este foarte important sa intelegem ca limbajul literaturii D.A. nu este destinat sa determine spiritualitatea nici unui membru. De asemenea, este foarte important sa intelegem ca noi, ca si dependenti*, avem defecte de caracter si uneori, unii dintre noi, vor actiona sub impulsul lor, ridiculizind calea spirituala aleasa de altcineva. Se pot folosi chiar de citate din literatura D.A., in sprijinul ridiculizarii. Precizam din nou ca D.A.-ul nu are o cale spirituala oficiala sau aprobata si orice membru D.A. care crede asta greseste. Facem aceasta precizare pentru ca este foarte important ca toti membrii D.A. sa stie ce este adevarat si ce nu este adevarat despre D.A., atunci cand parcurg Pasul Unsprezece. Poate fi un moment periculos. Daca unii membri aleg o cale spirituala anume si se simt respinsi in D.A. din cauza ei, recuperarea lor poate fi pusa in pericol. Noi, ca membri D.A., avem datoria de a incuraja explorarile spirituale ale altora, iar pentru cei care cautam, avem nevoie sa stim ca ne putem cauta calea spirituala oriunde vrem, fara ca asta sa ne puna in pericol aparteneta la D.A.

· Am intalnit vreo prejudecata in D.A. in timp ce mi-am cautat calea spirituala? Cum m-a facut sa ma simt? Ce am facut pentru a-mi respecta propria credinta?

Este esential sa nu ne lasam calea spirituala sa ne indeparteze de comunitatea D.A.. In recuperare suntem avertizati ca “este usor sa ne indepartam de program, plutind pe un norisor de zel religios, uitand ca suntem dependenti* si ca suferim de o boala incurabila“. Avem nevoie sa ne amintim intotdeauna ca suntem dependenti* si ca avem nevoie de D.A. ca sa putem face fata bolii noastre.

Orice altceva am adauga, ne poate imbunatati calitatea vietii, dar, nimic nu poate inlocui recuperarea in D.A.. Atata timp cat continuam sa practicam lucrurile de baza ale recuperarii – mergem la intalniri cu regularitate, stam in contact cu nasul, lucram cu noi veniti – nu trebuie sa ne ingrijoram ca ne-am putea indeparta de program.

· Imi mentin implicarea in D.A., indiferent de calea spirituala pe care am ales sa o urmez?

· In ce fel implicarea mea in D.A. imi completeaza calatoria spirituala?

· In ce fel calea mea spirituala contribuie la propria recuperare?

RUGACIUNE SI MEDITATIE

Membri D.A. adesea descriu rugaciunea ca fiind “a sta de vorba cu Dumnezeu” iar meditatia “a asculta ce spune Dumnezeu”. Aceasta descriere a devenit de mult o parte a intelepciunii colective a D.A.-ului, pentru ca ea captureaza atat de bine semnificatiile distincte ale rugaciunii si meditatiei. Suntem in procesul de construire a unei relatii cu Puterea noastra Superioara si avem nevoie de dialog cu aceasta Putere, si nu de un monolog indreptat in directia Sa.

Rugaciune este atunci cand vorbim cu Puterea noastra Superioara, desi asta nu inseamna intotdeauna ca rostim cuvinte. In Pasul Doi am lucrat la dezvoltarea unei forme de rugaciune cu care sa ne simtim comfortabili. Poate ca acum vom descoperi ca felul in care abordam rugaciunea s-a dezvoltat, in concordanta cu calatoria noastra spirituala. Una dintre formele de rugaciune pe care toti membri D.A. o rostesc este rugaciunea de la inceputul sau sfarsitul intalnirilor D.A.. Pana la urma, felul in care ne rugam este alegerea fiecaruia dintre noi.

Cat de des ar trebui sa ne rugam? Multi dintre noi isi rezerva pentru rugaciune un moment specific al zilei – destul de comuna este alegerea inceputului zilei. De obicei, in aceste rugaciuni Ii cerem Puterii noastre Superioare inca o zi de abstinenta, sau, asa cum vom descoperi mai tarziu in acest capitol, vom cere sa cunoastem voia Puterii Superioare pentru noi. Atunci cand comunicam cu Puterea noastra Superioara la sfarsitul zilei, de obicei o facem pentru a-I multumi. Multi dintre noi incearca sa foloseasca rugaciunea pe tot parcursul zilei. Rugaciunea folosita cu regularitate este o practica foarte buna. Ne ajuta sa ne formam obiceiul de a comunica cu Puterea noastra Superioara, iar acest ocicei ne poate salva insasi recuperarea intr-o buna zi.

· Cum ma rog?

· Ce sentimente am fata de rugaciune?

· Cand am obiceiul sa ma rog? Atunci cand sufar? Atunci cand vreau ceva? Regulat?

· In ce fel m-ar ajuta daca m-as ruga in mod spontan pe parcursul zilei?

· In ce fel rugaciunea ma ajuta sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva?

Daca acum parcurgem Pasul Unsprezece pentru prima data, poate ca vom fi surprinsi sa descoperim ca deja practicam meditatia, si inca in mod regulat. De fiecare data cand tinem un moment de reculegere pentru dependent*ul care mai sufera, meditam.

De la un astfel de inceput mergem mai departe si construim un tipar de meditatie regulata. Sunt multe feluri in care putem medita, dar scopul nostru este acela de a ne linisti mintile, ca Puterea noastra Superioara sa ne poata darui intelegere si cunoastere. Incercam sa reducem toate lucrurile care ne distrag, ca sa ne putem concentra pe cunoasterea care vine din legatura noastra spirituala.

Incercam sa fim deschisi pentru a putea primi aceasta cunoastere. Este extrem de important sa intelegem ca aceasta cunoastere nu vine neaparat, sau de obicei, imediat, ci se dezvolta in noi progresiv, pe masura ce continuam practicarea zilnica a rugaciunii si meditatiei; se dezvolta in noi sub forma unei certitudini launtrice vizavi de propriile decizii si a unei diminuari dramatice a haosului care obisnuia sa ne insoteasca toate gandurile.

· Cum meditez?

· Cand meditez?

· Ce sentimente am fata de meditatie?

· Daca am capatat obiceiul de a medita cu regularitate de mai mult timp, ce schimbari am observat in mine si in viata mea ca rezultat al meditatiei?

CONTACTUL CONSTIENT

Pentru multi dintre noi, “contact constient” suna ca ceva foarte misterios, care inseamna vreun fel de uniune cosmica cu Dumnezeu. Dar, de fapt, este foarte simplu. Inseamna doar constientizarea legaturii noastre cu o Putere Superioara. Observam prezenta acestei Puteri si vedem unele din modurile in care lucreaza in viata noastra. Exista atat de multe feluri in care membrii D.A. au simtit prezenta unui Dumnezeu iubitor: o experienta minunata in natura, cum ar fi padurea sau oceanul; prin dragostea neconditionata a nasului sau a altor membri D.A.; prin sentimentul de siguranta chiar si in momente dificile; prin sentimente de pace si caldura; prin vreo coincidenta care, mai tarziu descoperim ca a dus la un lucru minunat; prin simplul fapt ca suntem in recuperare in D.A.; prin capacitatea noastra de a-i asculta pe altii la intalniri, si multe alte nenumarate feluri. Idea este ca vrem sa vedem si ca suntem dispusi sa constientizam ca Puterea noastra Superioara lucreaza in vietile noastre.

· In ce circumstante am simtit prezenta Puterii mele Superioare? Ce am simtit?

· Ce fac pentru a-mi imbunatati contactul constient cu Dumnezeu, asa cum IL inteleg eu?

VOIA LUI DUMNEZEU

Voia Lui Dumnezeu pentru noi este, in esenta, cunoasterea care a inceput sa se dezvolte in noi ca rezultat al rugaciunii si meditatiei. Scopul in sine al rugaciunii si al meditatiei este acela de a cauta sacunoastem voia Puterii Superioare pentru noi si, bineinteles, puterea de a o implini. Dar, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa identificam care este voia Lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru a incepe sa intelegem care este voia Lui Dumnezeu pentru noi, vom avea nevoie de o cantitate impresionanta de minte deschisa. Multora dintre noi le este mai usor sa identifice care nu este voia Lui Dumnezeu pentru noi, decat care este. Este perfect in regula: de fapt, este un punct de pornire foarte bun, care ne poate conduce la o cunoastere mai buna a voii Lui Dumnezeu pentru noi. In primul rand, si evident, nu este voia Lui Dumnezeu pentru noi sa recidivam. Acest fapt simplu ne duce la concluzia

ca acele comportamente care ne conduc spre recidiva, de asemenea, nu sunt voia Lui Dumnezeu pentru noi. Nu este nevoie sa exageram cu analizarea si sa incepem sa ne intrebam daca vreuna sau fiecare dintre rutinele noastre zilnice ne pot conduce la recidiva; de fapt este mult mai simplu. Folosim toate cunostintele despre noi insine si despre propriile tipare, pe care le-am acumulat lucrand de la Pasul Patru la Pasul Noua, si, incercam sa facem tot ce putem sa evitam tiparele distructive. Vom descoperi ca nu ne mai permitem “luxul” de a actiona impulsiv in mod deliberat. Nu mai putem gandi:

“lasa ca voi manipula doar de data asta si pe urma voi scrie despre asta in inventar, voi discuta cu nasul meu si imi voi repara greseala”. Daca facem asta, nu numai ca ne aflam pe un teritoriu foarte periculos, dar luam o decizie constienta si deliberata de a ne impotrivi voii Lui Dumnezeu. Vor exista foarte multe situatii in care actionam impulsiv fara sa ne dam seama, dar, adevaratele motive pentru care trebuie sa ne ingrijoram sunt constientizarea si dorinta de a fi distructivi in mod deliberat.

In Paul Trei am analizat care este linia fina care desparte incercarea plina de onestitate si umilinta de a ne atinge telurile, de manipularea subtila si de rezultatele fortate. Acum, datorita experientei pe care am acumulat-o prin parcurgerea pasilor, putem detecta cu usurinta acea linie si ne putem mentine deasupra ei. Pe masura ce incercam sa ajungem la ceea ce dorim, avem nevoie sa ne verificam incontinuu pozitia fata de acea linie. De exemplu, poate ca decidem ca vrem sa fim implicati intr-o relatie romantica. Nu este nimic gresit in asta, daca suntem motivati din punct de vedere spiritual si daca urmarim linia de demarcatie intre voia noastra si voia Lui Dumnezeu. Daca mintim ca sa parem mai atragatori, sau daca devenim ca niste cameleoni, actionam dominati de vointa proprie. Daca exprimam cu sinceritate cine suntem, este mult mai probabil ca urmarim sa facem voia Lui Dumnezeu.

Daca incercam sa ne schimbam potentialul partener intr-o relatie in ceva ce el sau ea nu este, suntem dominati de propria vointa. Pe de alta parte, daca deja stim ce vrem de la un partener iar persoana cu care ne intilnim pare sa corespunda acelei imagini fara interventia noastra, probabil ca facem voia lui Dumnezeu. Acesta este felul in care ne putem da seama daca o relatie este sau nu conforma cu voia Lui Dumnezeu pentru noi. Sau, de exemplu, sa zicem ca ne-am dori sa ne continuam studiile. Suntem dispusi sa copiem la examene ca sa ne atingem telul? Facand asta am transforma un tel bun intr-o actiune dominata de propria vointa. Evitarea actiunilor dominate de vointa proprie este motivul principal pentru care ne rugam ca Dumnezeu sa ne arate voia Lui in ce ne priveste si sa ne dea puterea s-o implinim.

· In ce situatii din viata mea am actionat dominat de vointa proprie? Care au fost rezultatele?

· In ce situatii din viata mea am incercat sa aliniez vointa proprie cu voia Lui Dumnezeu? Care au fost rezultatele?

Voia Lui Dumnezeu pentru noi este capacitatea de a trai cu demnitate, de a ne iubi pe noi insine si pe ceilalti, de a rade, de a descoperi bucuria si frumusetea din jurul nostru. Cele mai profunde dorinte si vise ale vietii noastre incep sa se implineasca. Aceste daruri nepretuite nu mai sunt de neatins, ci, ele sunt de fapt insasi esenta voii Lui Dumnezeu pentru noi.

Propria noastra viziune despre ce este voia Lui Dumnezeu pentru noi se oglindeste in cum ar arata viata noastra daca continuam sa o traim cu demnitate si avand un tel. De exemplu, o buna expresie a telului nostru este ajutorul pe care il dam altora sa isi mentina abstinenta si sa urmeze procesul de recuperare. Modalitatile individuale prin care facem asta – nasit, impartasirea cu noii veniti la intalniri, transmiterea mesajului in institutii, colaborarea cu profesionistii in crearea unor programe care sa aduca mai multi dependenti* in recuperare – sunt la alegerea noastra.

· Care sunt unele exemple despre modul in care traiesc cu demnitate si cu un tel?

· Care este viziunea mea despre voia Lui Dumnezeu pentru mine?

PUTEREA S-O IMPLINIM

Pe linga rugaciunea de a afla care este voia Lui Dumnezeu pentru noi, ne rugam si pentru puterea de a o implini. In acest context, puterea nu inseamna doar calitati care implica efectiv forta, ci, mai sunt si multe alte calitati de care vom avea nevoie pentru a implini voia Puterii Superioare: umilinta, compasiune, onestitate, integritate, capacitatea de a persevera si rabdarea de a astepta rezultatele de-a lungul unei perioade lungi de timp. Poate ca in anumite situatii vom avea nevoie de un puternic simt al dreptatii si de multa insistenta. Uneori avem nevoie de nerabdare, alteori va fi necesara prudenta. Adesea ne vor fi necesare curajul si taria. Alteori, cea mai buna calitate necesara implinirii voii Lui Dumnezeu este simtul umorului.

Este foarte posibil sa avem nevoie de toate aceste calitati, in momente diferite ale vietii. Atunci cand ne rugam pentru puterea de a implini voia Lui Dumnezeu, nu vom sti cu exactitate de ce calitati vom avea nevoie, dar va trebui sa avem incredere ca ni se va da exact ce ne trebuie. Poate vom fi tentati sa-i cerem Puterii Superioare lucrurile de care noi credem ca avem nevoie, dar, de obicei, nu suntem in stare sa vedem lucrurile in perspectiva, sau efectele pe termen lung ale unui lucru care noua ni se pare perfect rezonabil in acest moment.

· De ce ne rugam doar pentru a afla care este voia Lui Dumnezeu in ceea ce ne priveste si pentru puterea de a o implini?

· In ce fel se aplica umilinta aici?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Unsprezece ne vom concentra pe angajament, umilinta, curaj si credinta. Avem nevoie sa ne angajam in practicarea cu regularitate a rugaciunii si meditatiei. Pe multi dintre noi, prima experienta cu rugaciunea si meditatia ne-a facut sa ne simtim destul de ciudat. Ne uitam pe furis sa vedem daca ne privea cineva si ne intrebam ce ar fi trebuit sa simtim. Pe masura ce ne continuam angajamentul, aceste sentimente vor disparea, precum si cele de frustrare generate de faptul ca rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor, ca si plictiseala care se instaleaza atunci cand lucrurile pe care le facem devin rutina. Ideea este ca trebuie sa continuam, indiferent de ceea ce simtim. Se merita sa asteptam cu rabdare rezultatele pe termen lung date de pacea sufleteasca si de relatia tot mai profunda cu Puterea Superioara.

· In ce fel imi demonstrez angajamentul de a lucra Pasul Unsprezece si angajamentul fata de recuperare?

· M-am rugat si am meditat astazi?

Atentionarea adesea auzita: “Ai grija pentru ce te rogi!”, exprima felul de umilinta de care avem nevoie in practicarea acestui pas. Pur si simplu avem nevoie sa constientizam ca nu stim intotdeauna ce este mai bine pentru noi – sau pentru oricine altcineva. De aceea ne rugam sa ne fie aratata voia Lui Dumnezeu pentru noi.

· M-am rugat vreodata pentru un lucru specific si apoi mi-as fi dorit sa nu il fi avut? Explica.

Nimic nu necesita mai mult curaj decat incercarea de a trai in conformitate cu voia Puterii Superioare, mai ales cand exista impotrivire. Nu toti oamenii din viata noastra vor fi incantati de faptul ca alegem sa ne traim viata intr-un mod spiritual. Poate ca avem membrii ai familiei care sunt obisnuiti ca noi sa traim in conformitate cu voia lor si vor ca lucrurile sa continuie la fel. Se simt amenintati de cresterea noastra spirituala.

Sau, sa zicem ca ne aflam printre prieteni care barfesc. Efortul nostru de a aplica programul de recuperare in toate domeniile vietii are ca rezultat si discomfortul pe care il simtim atunci cand auzim barfa, dar, nu am vrea sa parem ipocriti sau sa incepem sa le facem morala prietenilor nostri. Chiar si abtinerea de a participa la barfa necesita curaj. S-ar putea ca pe masura ce crestem spiritual sa ne pierdem ceva prieteni.

Aproape toti ne confruntam cu situatii in care ori ni se cere sa participam la ceva care ni se pare condamnabil moral, sau ni se pretinde doar sa pastram tacerea si sa permitem ca acel lucru sa se intample. Este posibil ca o actiune cu adevarat curajoasa in acest caz sa fie protestul vehement si, facand acest lucru, poate avea consecinte serioase pentru noi. Ceea ce facem in astfel de situatii sunt momente definitorii si se poate sa ne afecteze deciziile pe care le vom lua tot restul vietii.

· Am fost vreodata pus intr-o situatie in care a fost nevoie sa-mi sustin credintele cu riscul de a plati pentru asta? Cum am reactionat? Care au fost rezultatele?

Principiul credintei ne va ajuta sa practicam principiul curajului si sa ne traim viata cu integritate. Nu este nevoie sa ne fie teama ca vom pierde prieteni sau de schimbarea unor relatii, sau ca viata noastra va fi profund afectata, pentru ca stim ni se poarta de grija. Avem credinta ca, daca ne pierdem prieteni vechi din cauza ca ceea ce fac este daunator cresterii noastre spirituale, ne vom face prieteni noi, cu care impartasim aceleasi valori. In esenta, avem nevoie de credinta ca vom primi puterea sa implinim voia Puterii Superioare.

· Pana acum, am primit ce mi-a trebuit? Ce am primit?

MAI DEPARTE

Practicarea acestui Pas se reflecta in fiecare domeniu al vietii noastre. In urma practicarii cu regularitate a meditatiei, poate vom observa ca suntem capabili sa ascultam mai cu atentie la intalniri, ceea ce au altii de spus. Capatam experienta in a ne linisti mintea si incepem sa putem face asta in multe circumstante. Descoperim ca nu mai suntem atat de concentrati pe planificarea a ceea ce vom spune atunci cand ne va veni randul, asta facandu-ne in trecut incapabili sa-i ascultam pe ceilalti.

Incepem sa fim multumiti de viata noastra. Nu mai simtim dorinta arzatoare de a controla. Ne concentram asupra unui tel mai inalt, in loc sa ne concentram doar asupra propriei persoane.

Regretele noastre incep sa dispara. Adictia noastra activa nu mai pare asa o tragedie si o irosire a vietii, pentru ca vedem cum putem folosi aceasta experienta pentru a servi un tel mai inalt: transmiterea mesajului catre dependent*ul care inca mai sufera. In Pasul Doisprezece vom analiza care sunt unele din caile de transmitere a mesajului, si vom vedea felul in care practicarea principiilor recuperarii este esentiala in acest demers.

- Pasul Doisprezece -

“Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj altor dependenti* si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii noastre”

Daca am reusit sa ajungem pana aici, inseamna ca am suferit o trezire spirituala. Chiar daca natura trezirii spirituale este tot atat de individuala si personala ca si calea noastra spirituala, asemanarile experientelor noastre sunt evidente. Aproape fara exceptie, membrii nostrii marturisesc ca se simt liberi, cu inima usoara in cea mai mare parte a timpului, ca le pasa tot mai mult de alti oameni si ca au o capacitate din ce in ce mai mare de a iesi din egocentrism si de a trai viata pe deplin. Felul in care toate acestea arata in exterior este uimitor. Oameni care ne-au cunoscut pe vremea cand adictia noastra era activa, atunci cand cel mai adesea apaream izolati si furiosi, ne spun ca acum suntem alti oameni. Intr-adevar, multi dintre noi simtim ca am inceput o a doua viata. Stim cat de important este sa ne aducem aminte de unde venim, asa ca ne straduim sa nu uitam, dar felul in care am trait si lucrurile care ne-au motivate par din ce in ce mai bizare, pe masura ce durata abstinentei creste.

Schimbarea noastra nu s-a petrecut peste noapte, ci, s-a petrecut incet si progresiv, pe masura ce am lucrat Pasii. Spiritul nostru s-a trezit putin cate putin. A devenit un lucru din ce in ce mai natural pentru noi sa practicam principiile spirituale si din ce in ce mai incomod sa actionam sub impulsul defectelor de caracter. In ciuda experientei puternice si unice pe care unii dintre noi am avut-o, cu totii am construit incet si cu seriozitate o relatie cu o Putere Superioara noua insine. Aceasta Putere, fie ca este cea mai buna si mai inaltatoare natura a noastra, sau o forta din afara noastra, a devenit sursa la care ne putem conecta ori de cate ori vrem, care ne calauzeste actiunile si ne ofera inspiratie pentru cresterea spirituala continua.

· Care este experienta mea de ansamblu, ca rezultat al parcurgerii Pasilor?

· Cum a fost trezirea mea spirituala?

· Ce schimbari permanente au rezultat din trezirea mea spirituala?

De fiecare data cand parcurgem cei Doisprezece PasI, vom avea o experienta diferita. Vom descoperi subtilitati in semnificatia fiecarui principiu spiritual si vom constata ca, pe masura ce intelegerea noastra creste, vom creste de asemenea in feluri noi si in domenii noi. De exemplu, felurile in care suntem capabili de sinceritate se vor extinde odata cu intelegerea pe care o capatam despre ceea ce inseamna sa fii sincer. Vom vedea felul in care practicarea principiului sinceritatii trebuie aplicata mai intii fata de noi insine, pentru a putea fi sinceri cu ceilalti. Vom vedea ca sinceritatea poate fi o expresie a integritatii noastre personale. Pe masura ce creste intelegerea principiilor spirituale, se adanceste si trezirea noastra spirituala.

· Care principii spirituale au fost conectate cu care Pasi pentru mine, si cum au contribuit acestea la trezirea mea spirituala?

· Ce inseamna pentru mine “trezire spirituala“?

AM INCERCAT SA TRANSMITEM ACEST MESAJ

Multi dintre noi ne amintim de prima oara cand am auzit cuvintele: “nu trebuie sa te lasi prada acestei patimi niciodata daca nu vrei”. Pentru cei mai multi acesta a fost un mesaj socant. Poate ca nu ne gandisem niciodata la faptul ca “trebuia” sa facem inainte, si am fost surprinsi sa aflam cat de mult adevar contineau acele cuvinte – ca tot timpul actionasem ca si cand patima mea „trebuia” sa se intample fara nici o alta posibilitate de alegere. Am gandit : “asa este, am incetat sa am posibilitatea de a alege daca ma las prada patimii mele sau nu cu mult timp in urma“. Chiar daca simpla auzire a acestui mesaj ne-a facut sau nu sa stopam dependenta* imediat, important este ca am auzit mesajul.

Cineva ni l-a transmis.

Unii dintre noi am crezut ca ne putem pastra abstinenta in D.A., dar, atunci cand a fost vorba de recuperare, ni s-a parut ca suntem depasiti. Castigarea respectului de sine, legarea de noi prietenii, capacitatea de a ne comporta firesc in “lumea reala“, fara a fi evident ca suntem dependenti*, toatepareau mult mai mult decat puteam astepta de la D.A.. Ne aducem aminte ca momentul de cotitura in recuperarea noastra a fost cel in care am inceput sa credem ca acest program poate face mai mult pentru noi decat doar sa ne ajute sa ne mentinem abstinenti. Acest sentiment de speranta s-a nascut pentru ca cineva ne-a dat un motiv sa credem. Poate ca a fost impartasirea cuiva la o intalnire, cu

care ne-am identificat intr-un mod foarte personal. Poate ca a fost efectul cumulat al auzirii mai multor dependenti* impartasind ca recuperarea este posibila. Poate ca a fost iubirea neconditionata si insistenta neostentativa a nasului nostrum de a ne transmite ca ne putem recupera. In orice fel l-am fi auzit, acesta a fost mesajul pe care cineva ni l-a transmis.

Unii dintre noi avem experienta pastrarii abstinentei pentru un timp indelungat si a descoperirii bucuriei in recuperare. Apoi, am avut parte de o tragedie. Poate ca a fost ruperea unei relatii de durata sau moartea cuiva drag. Poate ca a fost recidiva si moartea unei persoane cu care am fost buni prieteni in D.A.. Poate ca am ajuns la ruina financiara. Poate ca ne-am dat seama pur si simplu de faptul ca alti membri D.A. nu sunt perfecti, asa ca sunt capabili sa ne raneasca. Din cauza oricarui fel de criza pe care am experimentat-o, am descoperit ca ne-am pierdut credinta. Nu mai credem ca D.A.-ul detine raspunsul pentru noi. Intelegerea pe care crezusem ca am facut-o – ne mentinem

abstinenta si facem ceea ce trebuie si, ca urmare, vom fi fericiti – fusese incalcata si ne lasase intrebandu-ne din nou care este rostul vietii noastre. La un moment dat, am inceput sa credem din nou. Poate ca cineva care a trecut printr-o criza asemanatoare a ajuns la sufletul nostru si ne-a ajutat intr-un fel in care nimeni altcineva nu ar fi putut. Din nou, cineva ne-a transmis mesajul.

· Care sunt diferitele modalitati in care am experimentat mesajul?

Asa deci, mesajul poate fi sumarizat foarte simplu: putem sa ne pastram abstinenta, putem sa ne recuperam, exista speranta. Amintirea momentelor in care am auzit personal mesajul va furniza o parte din motivatia de a transmite si noi mesajul acum, dar este mai mult de atat.

“Putem sa pastram ce avem doar daca dam mai departe”. Acest slogan este poate cel mai puternic motiv pe care il putem oferi pentru transmiterea mesajului. Totusi, multi dintre noi se intreaba cum functioneaza acest concept. Este cu adevarat foarte simplu. Ne intarim propria recuperare prin faptul ca o impartasim cu altii. Atunci cand spunem cuiva ca aceia care merg cu regularitate la intalniri isi mentin abstinenta, suntem mult mai dispusi sa aplicam aceasta practica in propria recuperare. Atunci cand spunem cuiva ca raspunsul se afla in Pasi, suntem mult mai dispusi sa ne uitam acolo noi insine.

Atunci cand le spunem noilor veniti sa isi aleaga si sa se foloseasca de un nas, suntem mult mai dispusi sa pastram legatura cu nasul propriu.

Probabil ca exista cel putin tot atatea modalitati de a transmite mesajul, cati dependenti* sunt in recuperare. Atunci cand salutam un nou venit pe care l-am vazut prima oara la intilnirea din seara trecuta si ne amintim numele lui, este un mesaj puternic si minunat de bun venit pentru dependent*ul care se simte singur. Deschiderea unei intilniri asigura crearea unui loc pentru transmiterea mesajului.

Asumarea responsabilitatii unei serviciu ajuta la buna functionare a D.A.-ului si putem face un mare bine daca abordam acest serviciu in slujba comunitatii D.A. cu grija, cu iubire si cu umilinta. De asemenea, nasitul altor dependenti* transpune in viata valoarea terapeutica a intrajutorarii intre dependenti*.

· Ce fel de munca de servicii fac pentru a transmite mesajul?

Uneori transmiterea mesajului este plina de provocari. Persoana careia am decis sa-i impartasim mesajul pare incapabila sa-l auda. Poate fi de la o persoana care continua sa recidiveze pana la o persoana care continua sa aleaga un comportament distructiv. Putem fi tentati sa gandim ca ne irosim efortul si ca ar trebui pur si simplu sa ne dam batuti cu o astfel de persoana. Inainte de a lua o astfel de decizie, ar trebui sa ne gandim la toate circumstantele atenuante.

Sa zicem ca nasim pe cineva care pur si simplu nu ne urmeaza indrumarile. I-am sugerat o tema scrisa si nu mai auzim nimic de el/ea pana cand nu se confrunta cu o noua criza. I-am impartasit, cu tot entuziasmul de care am fost in stare, despre propria noastra experienta cu o situatie asemanatoare, explicandu-i cu lux de detalii in ce fel s-a manifestat boala noastra si cum am folosit Pasii ca sa ajungem la recuperare, dar finul nostru continua sa faca iar si iar acelasi lucru distructiv.

Acest comportament poate fi foarte frustrant, dar, inainte de a renunta, avem nevoie sa ne amintim ca alegerea noastra este cum sa transmitem mesajul, si nu daca sa transmitem sau nu mesajul.

Avem nevoie sa inlaturam din cale propriul ego. Nu ni se va atribui meritul – sau vina – pentru recuperarea altcuiva. Noi doar prezentam mesajul intr-un mod cat se poate de pozitiv si ramanem disponibili pentru a ne da ajutorul atunci cand ni se cere. De asemenea, avem nevoie sa ne amintim ca ne este imposibil sa stim ce se intampla in mintea sau in spiritul altei persoane. Poate parea ca mesajul nostru si-a ratat tinta, dar este posibil ca persoana pur si simplu sa nu fie pregatita sa-l auda astazi. Se poate intampla ca vorbele pe care le-am rostit sa stea in mintea acelui om mult timp si poate ca isi va aminti de ele exact la momentul potrivit.

Daca ne gandim mai bine, cu totii ne amintim de lucruri pe care le-am auzit la alti membri D.A. atunci cand eram nou veniti si pe care nu le-am inteles atunci, dar ne-am amintit de ele ani mai tarziu si atunci ne-au dat motiv de speranta sau ne-au oferit solutia la o problema cu care ne-am confruntat.

Transmitem mesajul, si il impartasim liber, dar nu putem niciodata forta pe altcineva sa priceapa mesajul. Acelasi principiu care se aplica in relatiile publice ale comunitatii noastre: atragere, nu reclama; se aplica foarte bine si in efortul nostru personal de a transmite mesajul.

Se poate, de asemenea, ca nu am fost cea mai potrivita persoana sa nasim pe cineva. Fiecare om are nevoi diferite si invata pe cai diferite. Unii se pot dezvolta foarte bine alaturi de un nas anume, dar nu vor avea nici un progres cu o persoana care are alt stil de nasit. Unii nasi dau foarte multe teme de scris. Altii insista ca finul lor sa mearga la un anumit numar de intilniri. Unii au multa initiativa, in timp ce altii pur si simplu doar raspund nevoilor pe care le exprima finul. Nu putem spune ca un tip de nas este mai bun ca altul. Sunt doar diferiti.

Un alt moment cand ni se poate parea foarte dificil sa transmitem mesajul este atunci cand nu avem sentimente prea pozitive despre viata sau recuperare. Probabil ca primul nostru impuls este sa mergem la o intilnire D.A. si, pur si simplu sa ne descarcam acolo toate problemele, ca sa ne eliberam spiritul de ele. Dar, intilnirile D.A. sunt menite sa fie un loc in care sa transmitem mesajul.

Descarcarea problemelor personale, fara a le lega de propria recuperare, sau incercarea de a face clar care este mesajul, nu ajuta de loc scopul principal al grupurilor noastre. Putem transmite mesajul si daca spunem doar ca avem niste probleme foarte dificile dar nu am cazut prada viciilor din cauza lor si ca participam la intilniri si incercam sa-i ajutam si pe altii tocmai pentru a lucra la propria recuperare.

Totusi, in cele mai multe cazuri, cea mai buna cale de a transmite mesajul este sa ne concentram asupra nou venitilor din incapere si sa le spunem lucrurile bune despre recuperarea in Dependentii* Anonimi. De asemenea, trebuie sa pastram in minte faptul ca, indiferent de cat de mult timp am stat abstinenti, avem nevoie sa auzim mesajul. Daca stam linistiti, in tacere, la o intilnire D.A., avem o sansa buna sa-l auzim.

· Care sunt unele cai diferite de a transmite mesajul?

· Care sunt cele in care particip personal?

· Care este stilul meu personal de nasit?

· Care este diferenta dintre atragere si reclama?

· Ce lucruri imi aduce mie transmiterea mesajului?

· In ce fel sunt legate Traditia Cinci si Pasul Doisprezece?

· Ce ma face sa vin mereu inapoi la intilniri si sa am incredere in programul D.A.?

· Ce inseamna serviciu altruist? In ce fel il practic?

ALTOR DEPENDENTI*

De ce Pasul Doisprezece precizeaza ca transmitem mesajul altor dependenti*? De ce DA-ul a functionat pentru noi atunci cand nimic altceva nu a functionat? Aproape fiecaruia dintre noi i s-a spus – de catre un profesor, un consilier, un membru al familiei sau un ofiter de politie – ca dependenta* noastra ne omoara si distruge tot ceea ce pretuim, ca, daca stam departe de tovarasii de adictie*, o sa fim capabili sa ne schimbam viata. Poate ca unii dintre noi chiar am fost de acord pana la un punct, asta daca nu ne aflam intr-o negare totala. Totusi, de ce nu am gasit nici o usurare pana nu am venit

la Dependentii* Anonimi? Ce aveau ceilalti membrii D.A., care ne-a facut sa credem ca recuperarea este posibila?

Intr-un cuvant: credibilitate. Stiam ca ei, care erau la fel ca noi, au incetat adictia si au gasit o noua cale de a trai. Nu le pasa de ceea ce aveam sau nu aveam noi. In materialele pe care le-am auzit citite in deschiderea intalnirilor se spunea chiar ca “nu conteaza cat de mult ne-am degradat prin patima noastra”. Cei mai multi dintre noi am fost fericiti sa constatam ca ne calificam. Stiam ca suferisem destul, dar doream sa fim acceptati. Si am fost. Dependenti*i care au fost acolo pentru noi atunci cand am inceput sa venim la intilniri ne-au facut sa ne simtim bine veniti. Ne-au oferit numerele lor de telefon si ne-au incurajat sa ii sunam oricand. Dar, cel mai important lucru pentru noi a fost identificarea. Membrii D.A. care fusesera la fel ca si noi isi impartaseau experienta cu incetarea patimii. Membrii D.A. care stiau din experienta personala cat de izolati si singuri ne simteam, pareau a sti instinctiv ca tot ceea ce ne trebuia era o simpla imbratisare calduroasa. Se parea ca intregul grup stia exact de ce aveam nevoie, fara ca noi sa trebuiasca sa cerem.

Adesea ne spunem unul altuia ca suntem norocosi ca avem acest program: ne ofera o cale de a face fata vietii in termenii ei. Dupa o perioada de abstinenta, ne dam seama ca principiile Dependentilor* Anonimi sunt de fapt intru totul universale si ca probabil ar putea schimba lumea daca toti oamenii le-ar practica. Poate ca incepem sa ne intrebam de ce nu deschidem D.A.-ul pentru toti pentru toti aceia care au orice fel de probleme. Asa cum am invatat de la predecesorii nostri, pastrarea unui obiectiv principal este cea mai buna cale de a-i asigura o sansa unui dependent* de a gasi identificarea de care are nevoie. Daca D.A.-ul ar incerca sa fie “de toate pentru toti”, este posibil ca un dependent* savina la o intilnire doar cu dorinta de a afla cum sa se opreasca din patima sa si sa nu poata gasi pe nimeni acolo care sa stie.

· De ce un membru D.A. a putut ajunge la sufletul meu intr-un fel in care nimeni altcineva nu a putut sa o faca vreodata? Descrie experienta.

· Care este valoarea terapeutica a intrajutorarii intre dependenti*?

· De ce este identificarea atat de importanta?

Nu putem fi “de toate pentru toti” – nici macar nu trebuie sa incercam asta. Oricum, asta nu inseamna ca nu ne putem impartasi cu altii propria recuperare. De fapt, nu ne vom putea abtine. Atunci cand traim un program, rezultatele se arata in fiecare domeniu al vietii noastre.

SA PUNEM IN APLICARE ACESTE PRINCIPII IN TOATE DOMENIILE

VIETII NOASTRE

Atunci cand vorbim despre practicarea principiilor recuperarii in toate domeniile vietii noastre, cuvantul cheie este “practica“. Avem nevoie sa continuam sa incercam sa aplicam principii spirituale in vietile noastre, si nu sa fim capabili sa o facem perfect, in fiecare situatie. Beneficiile spirituale pe care le obtinem in urma lucrului la acest Pas depind de efortul pe care il depunem, nu de succesul nostru.

De exemplu, incercam sa practicam principiul compasiunii in orice situatie din viata nD.A.stra. Probabil ca este destul de usor sa practicam principiul compasiunii atunci cand este vorba de un dependent* activ, care a venit la prima lui intilnire D.A., indiferent de cat de cat de beligerant sau de prapadit este el. Dar, ce facem atunci cand este vorba de cineva care tocmai a revenit dintr-o recidiva, sau de un recidivist cronic? Ce se intimpla daca acesta vine si da vina pe D.A. pentru recidiva sa? Dar daca vine

inapoi cu nonsalanta, afisand o atitudine care dovedeste ca priveste recuperarea ca fiind garantata?

Daca este o persoana pe care am nasit-o? In aceste cazuri se poate sa descoperim ca practicarea principiului compasiunii nu este atat de usoara cum era odata. Nu simtim compasiune fata de persoana, dar putem inca pune in practica principiul compasiunii. Tot ce trebuie sa facem este sa continuam sa transmitem mesajul – fara conditii. Nasul nostru ne poate ajuta sa invatam cum putem sa avem compasiune fara a da impresia ca suntem de acord cu recidiva. Putem sa ne rugam si sa meditam, cerandu-I Puterii Superioare sa ne ajute sa simtim compasiune.

Acest Pas ne cere sa practicam principiile “in toate domeniile vietii noastre”. Multora dintre noi le-ar placea sa separe de aceasta cerinta cariera, relatiile romantice sau alte domenii ale vietii, pentru ca nu suntem siguri ca putem obtine ceea ce vrem daca trebuie sa practicam principii spirituale. De exemplu, compromiterea principiilor spirituale la slujba poate foarte bine sa duca la un aparent success si la o rasplata financiara. Poate ca ni se cere sa producem ceva la termenul stabilit, pentru ca compania sa poata obtine un profit, dar acel produs poate pune in pericol siguranta persoanelor care il cumpara. Ce facem? Practicam principiile spirituale ale recuperarii noastre. Probabil ca exista pentru fiecare situatie multe alegeri diferite pe care le putem face si care sa fie in concordanta cu principiile noastre; important este sa fie in concordanta cu principiile noastre.

Ce facem atunci cand este vorba de serviciile in D.A.? Destul de ciudat, unii dintre noi isi rezerva tocmai serviciile in D.A. ca domeniu al vietii in care uitam de principii. Aici incetam sa le mai acordam altora prezumtia de nevinovatie; ii acuzam ca uneltesc tot felul de comploturi si spunem lucruri pline de cruzime, pentru ca nu practicam principiul bunatatii. Ii supunem unor procese imposibile pe aceeia pe care i-am ales sa faca un serviciu, pentru ca nu practicam principiul increderii. Devenim ipocriti, beligeranti si sarcastici. Este ironic felul in care parem ca vrem sa-i atacam tocmai pe aceia in care avem incredere cu insasi viata noastra in intalnirile de recuperare. Avem nevoie sa ne amintim sa practicam principiile spirituale in orice fel de intilnire, fie de servicii sau de recuperare. Serviciile ne ofera multe oportunitati pentru practicarea principiilor spirituale.

Este dificil sa stim ce principiu spiritual trebuie sa punem in practica intr-o anumita situatie, dar, de obicei, este chiar opusul defectului de caracter sub care am fi actionat in mod normal. De exemplu, daca simtim nevoia sa avem controlul absolut asupra unei situatii, putem practica principiul increderii.

Daca in mod normal am fi fost ipocriti intr-o anumita situatie, putem practica principiul umilintei. Daca primul nostru impuls este s a ne retragem si sa ne izolam, putem sa intindem mana. Efortul pe care l-am facut in Pasul Sapte de a gasi opusul defectelor de caracter si munca de la inceputul acestui Pas, de identificare a principiilor spirituale din Pasul precedent, ne vor da idei in plus in legatura cu principiile pe care avem nevoie sa le punem in practica. Desi listele cu principii spirituale ale multora dintre noi vor fi foarte asemanatoare, nevoile noastre speciale vor fi reflectate in atentia pe care fiecare o acordam anumitor principii.

· Cum pot practica principiile in diversele domenii ale vietii mele?

· Cand imi este dificil sa practic aceste principii?

· Principii spirituale sunt acelea pe care imi este foarte greu sa le pun in practica?

PRINCIPII SPIRITUALE

Chiar si in acest Pas, in care ni se cere sa practicam principii spirituale, exista principii spirituale specifice, legate de insusi Pasul Doisprezece. Ne vom concentra pe iubire neconditionata, altruism si fidelitate.

Practicarea principiului iubirii neconditionate in Pasul Doisprezece este esentiala. Nimeni nu are mai multa nevoie de iubire fara conditii decat un dependent* care sufera. Nu le cerem nimic oamenilor carora incercam sa le transmitem mesajul. Nu le cerem bani. Nu le cerem recunostinta. Nu le cerem nici macar sa stea abstinenti. Noi doar intindem o mana de ajutor.

Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim rezonabil de precauti. Daca credem ca nu este sigur sa aducem un dependent* care inca mai sufera in casa noastra, atunci nu ar trebui sa o facem. Interventiile Pasului Doisprezece ar trebui sa fie facute intotdeauna impreuna cu un alt membru D.A.. Practicarea principiului iubirii neconditionate nu inseamna sa ne lasam abuzati. Uneori, cea mai buna cale de a iubi si de a ajuta este sa nu-i mai dai posibilitatea unui om sa isi exercite in vreun fel dependenta* sa .

· In ce fel practic principiul iubirii neconditionate cu dependenti*i pe care incerc sa-i ajut?

De ce transmitem mesajul? Nu pentru a face un serviciu propriei persoane, desi avem si noi beneficii.

Transmitem mesajul pentru a-i ajuta pe altii sa se elibereze de dependenta lor si sa se maturizeze. Daca avem o atitudine care spune ca oamenii pe care ii nasim sunt in vreun fel in posesia noastra, ca vietile lor s-ar destrama daca nu am fi noi sa le indrumam fiecare miscare, ca nici nu ar fi fost posibil sa fie abstinenti daca nu eram noi, asta inseamna ca nu am inteles nimic din Pasul Doisprezece. Noi nu asteptam recunoastere pentru numarul de oameni pe care ii nasim sau pentru cat de bine merg acestia. Nu asteptam recunoastere pentru ca facem un serviciu. Facem aceste lucruri pentru a realiza ceva bun.

Este un mare paradox faptul ca serviciul altruist devine o expresie a eu-lui nostru interior. Prin munca pe care am depus-o in Pasul precedent, am descoperit un “eu” caruia ii pasa mai mult sa lase o Putere Superioara sa lucreze prin noi, decat ii pasa de recunoastere si de glorie. Am descoperit un “eu” caruia ii pasa mai mult de principii decat de exercitarea personalitatii individuale. Asa cum boala noastra este exprimata adesea prin egocentrism, recuperarea noastra este exprimata minunat prin serviciul altruist.

· Ce atitudine am fata de nasit? Ii incurajez pe finii mei sa-si ia propriile decizii si, in consecinta, sa se maturizeze? Dau sfaturi sau imi impartasesc propria experienta?

· Ce atitudine am fata de servicii? Poate D.A.-ul sa supravietuiasca fara mine?

· Cum practic principiul altruismului in eforturile mele de a fi activ in servicii?

Practicarea principiului fidelitatii inseamna ca avem nevoie sa continuam sa incercam sa facem tot ce putem. Chiar daca am avut vreo dezamagire si nu ne-am ridicat la inaltimea propriilor asteptari, avem nevoie sa ne reinnoim angajamentul fata de recuperare. Fidelitatea este cea care previne ca o dimineata proasta, sau o zi proasta, sa se transforme intr-un tipar care poate duce la propria recidiva.

Acest angajament ne asigura continuarea practicarii principiilor programului nostru, indiferent de ceea ce simtim. Continuam sa incercam sa ne lucram programul daca ne simtim fericiti cu el, plictisiti de el, dezgustati de el sau complet frustrati in legatura cu el.

· Am un angajament fata de propria recuperare? Ce fac pentru a mentine acest angajament?

· Practic principiile spirituale indiferent de ceea ce simt?

MAI DEPARTE

Inainte de a deveni prea entuziasmati de perspectiva terminarii Pasilor, ar trebui sa ne dam seama ca – nu am terminat. Nu numai ca vom continua sa incercam practicarea principiilor spirituale ale Celor Doisprezece Pasi, lucru pe care cei mai multi dintre noi il numesc “a trai programul”, dar ne vom intoarce la fiecare Pas, probabil de multe ori, de-a lungul vietii. Se poate ca unii dintre noi sa reinceapa imediat parcurgerea Pasilor, cu perspectiva pe care am castigat-o din calatoria noastra pana aici. Altii asteapta o vreme sau se concentreaza asupra anumitor aspecte ale Pasilor. Oricum am face, ideea este ca, ori de cate ori descoperim ca suntem neputinciosi in fata dependentei noastre, ori de

cate ori descoperim si mai multe lucruri despre defectele noastre de caracter sau despre oameni pe care i-am ranit, avem la dispozitie Pasii – calea noastra spre recuperare.

Ar trebui sa ne simtim bine cu ceea ce am facut. In multe cazuri pentru prima oara, am parcurs un proces pana la capat. Aceasta este o realizare extraordinara, de care trebuie sa fim foarte mandri. De fapt, o rasplata a parcurgerii programului D.A. este descoperirea ca respectul de sine ne-a crescut considerabil.

Descoperim ca ne alaturam societatii. Putem face lucruri care inainte ni se pareau de-a dreptul imposibile: ne salutam cu vecinii sau cu vanzatorii din magazine, ne asumam pozitii de conducere in comunitate, participam la evenimente sociale alaturi de oameni care nu stiu ca suntem dependenti* si nu ne simtim mai prejos decat ei. Poate ca in trecut am privit cu dispret astfel de lucruri, pentru ca stiam ca nu vom fi niciodata in stare sa luam parte la ele, dar acum stim ca putem. Am devenit abordabili. Alti oameni pot chiar sa ne ceara sfatul sau parerea in probleme profesionale.

Atunci cand analizam de unde am venit si ce a adus recuperarea in viata noastra, nu putem fi decat coplesiti de recunostinta. Recunostinta devine forta fundamentala in tot ceea ce facem. Insasi viata noastra poate fi o expresie a recunostintei noastre; totul depinde de cum alegem sa traim. Fiecare din noi are ceva foarte special si unic de oferit cu recunostinta.

· Cum imi voi exprima recunostinta?