Principiile AA

Pasul 1            Onestitate,

Minte deschisă,

Bunăvoinţă,

Umilinţă,

Acceptare.

Pasul 2            Minte deschisă,

Bunăvoinţă,

Credinţă şi încredere,

Umilinţă.

Pasul 3            Predare si bunăvoinţă,

Speranţă, încredere şi credinţă,

Implicare

Pasul 4            Toţi cei dinainte,

Pasul 5            Credinţă,

Curaj,

Onestitate,

Implicare.

Pasul 6            Implicare şi perseverenţă,

Bunăvoinţă,

Încredere şi credinţă,

Acceptare.

Pasul 7            Predare,

Încredere şi credinţă,

Acceptare.

Pasul 8            Onestitate,

Curaj,

Bunăvoinţă,

Compasiune.

Pasul 9            Umilinţă,

Dragoste,

Iertare.

Pasul 10          Disciplină,

Onestitate,

Integritate.

Pasul 11          Implicare,

Umilinţă,

Curaj,

Credinţă.

Pasul 12          Dragoste necondiţionată,

Lipsă de suficienţă,

Altruism,

Perseverenţă.         

Pasul 1. La primul pas ne vom concentra pe onestitate, minte deschisă, bunăvoinţă, umilinţă şi acceptare. A pune în practică principiul onestităţii de la Pasul 1 începe prin a admite adevărul cu privire la dependenţa mea şi continuă prin onestitate. Când spun la întâlnirile AA, „sunt alcoolic’’, s-ar putea să fie primul lucru adevărat pe care  l-am spus după o lungă perioadă de timp. Începem să fim în stare să fim oneşti cu noi înşine şi în consecinţă, şi cu alte persoane. 

-        m-am gândit la băutul meu şi la modul meu de a acţiona în legatură cu dependenţa mea în alt mod, am vorbit cu sponsorul meu sau cu altă persoană?

-        am rămas în contact cu adevărul, cu privire la dependenţa mea, indiferent de când nu mai beau?

-        am realizat că nu mai are rost să ascund problema mea, că nu mai este nevoie să mint? Apreciez libertatea pe care am câstigat-o? În ce fel am inceput să fiu onest în recuperarea mea?

  Principiul minţii deschise de la Pasul 1 implică a fi gata să cred că există şi un alt mod de viaţă şi să am bunăvoinţa de a-l încerca. Nu contează că nu putem vedea toate detaliile acestui drum şi că nu contează că n-am mai auzit de aşa ceva până acum, ceea ce contează este să nu ne limitam la modul de a gândi de dinainte. Uneori s-ar putea să auzim membrii AA spunând lucruri ce ni se par ciudate, de genul: „Predă-te ca să câştigi’’ sau „Să ne rugăm pentru persoanele împotriva cărora avem resentimente’’. Vom da dovadă de minte deschisă atunci când nu vom elimina aceste lucruri fără a le încerca.

-        am auzit în recuperarea mea spunându-se că am probleme datorită lipsei de încredere? Mi-am întrebat sponsorul sau persoana care a spus-o ce înseamnă acest lucru, i-am cerut să-mi explice?

-        ce înţeleg prin a fi o minte deschisă?

 Principiul bunăvoinţei poate fi pus în practică într-o mare varietate de moduri. Când ne gândim prima dată la recuperare, mulţi nu cred că se poate şi în cazul lor sau nu înţeleg cum funcţionează, aceasta este prima lor experienţă cu privire la bunăvoinţă. A acţiona în orice mod, cu scopul de a ne recupera, arată bunăvoinţă, a merge la întâlnirile AA, a ajuta la organizarea întâlnirilor, a cere numărul de telefon al altui membru AA şi a-l suna, arată bunăvoinţă.

-        am bunăvoinţa de a urma sfaturile sponsorului?

-        sunt dispus să merg la întâlniri în mod regulat ?

-        sunt dispus să fac orice efort pentru recuperarea mea ? În ce mod ?

  Principiul umilinţei se referă în cel mai pur mod prin predare. Umilinţa se referă la acceptarea condiţiei noastre, să acceptam că rămânem oameni indiferent dacă bem sau nu.

-        cred că sunt un monstru si că am otrăvit pe toata lumea cu dependenţa mea?

-        cred că sunt o persoană importantă în familia mea sau în cercul meu de prieteni?

-        care este legătura dintre umilinţă şi lucrul meu la Pasul 1?

A pune în practică acceptarea, înseamnă mult mai mult decât a admite că suntem alcoolici. Când ne acceptăm dependenţa simţim o mare schimbare interioară şi simţim speranţă. Vom avea şi o pace interioară. Nu vom vedea recuperarea ca un şir de întâlniri, de discuţii cu sponsorul, ci ca pe un dar preţios şi că a lucra pentru recuperare nu înseamnă nimic mai mult decât o rutină a vieţii.

-        m-am împăcat cu faptul că sunt alcoolic?

-        m-am împăcat cu faptul că nu mai pot să beau?

-        de ce este necesar să-mi admit dependenţa pentru a continua recuperarea ?

Pasul 2. Ne vom concentra pe minte deschisă, bunăvoinţă, credinţă, adevar si umilinţă (smerenie).

  Principiul minţii deschise din Pasul 2 se referă la a întelege că nu ne putem recupera singuri, că avem nevoie de ajutor pentru a ne recupera şi continua cu a întelege că este posibil şi pentru noi. Nu contează că nu avem idee despre cum ne va ajuta această Putere mai mare decât a noastra.

-        cum o minte deschisă îmi afectează recuperarea?

-        cum am dat azi, dovadă de minte deschisă?

-        cum s-a schimbat viaţa mea de când am intrat în recuperare?

-        cred că sunt posibile şi alte schimbări?

  Bunăvoinţa se aplică într-un mod simplu, la început mergem la întâlniri şi îi ascultăm pe cei mai vechi împărtăşindu-şi experienţa. Apoi vom începe să aplicăm şi noi ceea ce am auzit. Bineînţeles, cu ajutorul sponsorului.

-        ce sunt dispus să fac pentru a-mi recăpăta sănătatea mintală?

-        sunt dispus să fac ceva ce nu voiam în trecut să fac? Despre ce este vorba ?

 Nu putem sta să aşteptăm vreo manifestare a credinţei la Pasul 2. Trebuie să facem ceva pentru a avea credinţa. Pentru mulţi a funcţionat metoda de a te comporta ca şi când ai avea credinţă. Asta nu este o lipsă de onestitate, nu trebuie să ne minţim sponsorul sau pe oricine altcineva cu privire la stadiul la care am ajuns. Nu facem asta pentru că arată bine sau pentru că sună bine. A acţiona ca şi cum am avea credinţă înseamnă a crede că „primisiunile“ se vor împlini şi pentru noi, asta înseamnă să ne comportăm ca şi cum ne-am aştepta să ne fie redată sănătatea mintală. Există o mare varietate prin care aceasta să funcţioneze în viaţa noastră. Mulţi membri se referă la a merge la întâlniri şi a urma sfaturile sponsorului.

-        ce fac pentru a-mi demonstra  credinţa?

-        cum mi-a crescut credinţa?

-        sunt în stare să-mi fac planuri, de a avea credinţa că mă voi recupera?

  Practicarea adevărului necesită să trecem peste fricile cu privire la procesul de recuperare. Chiar dacă nu mai bem de puţin timp am avut o stare emoţională de durere în cursul procesului de recuperare. Va  fi şi mai multa durere. Nici una dintre dureri nu va fi mai mare decât izolarea noastră de dinainte. Putem vedea adevărul cu privire la recuperare şi la Puterea mai mare decât a noastră şi putem trece peste orice durere pe parcursul recuperării noastre. Vom şti că a aştepta înseamnă numai o fericire superficială şi că va avea loc o transformare fundamentală care ne va schimba viaţa.

-        ce frici am, în a vedea/privi adevărul?

-        ce trebuie să fac pentru a trece peste aceste frici?

-        ce acţiuni am avut care să demonstreze că văd adevărul şi Puterea mai mare decât a mea ?

 Principiul umilinţei apare din a accepta că există o Putere mai mare decât a mea.  Este dificil pentru mulţi dintre noi să încetăm să ne bazăm numai pe noi şi să cerem ajutor, dar dacă o vom face dăm dovadă de umilinţă.

-        am căutat ajutor de la Puterea Superioară azi? Cum?

-        am căutat ajutor de la sponsorul meu, am mers la întâlniri şi am intrat în contact cu alţi alcoolici în recuperare? Cu ce rezultate?

  Pasul 3.  Pentru a lua în considerare condiţiile intrinseci ale Pasului 3 ne vom concentra mai întâi pe predare şi bunăvoinţă. Vom încerca să vedem cum se transformă speranţa în încredere şi adevăr. În final vom vedea cum principiul predării se leagă de Pasul 3. 

Aplicarea principiului predării este simplă dacă se petrece conform cu voinţa noastră. Pe moment când lucrurile evoluează încet, mai degrabă ne vom simţi inconfortabili într-o credinţă, pentru că nu ne simţim la putere, schimbarea necesita puţin din ceea ce se numeste predare. Păstrarea principiului predării se referă la a-L ţine pe Dumnezeu, aşa cum îl înţelegem noi, în viaţa şi în spiritul nostru, şi acest lucru este esenţial chiar şi când lucrurile evoluează bine.

-        ce fac să-mi întăresc decizia de a permite Puterii Superioare să aibă grija de viaţa mea?

-        cum imi permite Pasul 3 să „clădesc” pe predarea de la Pasul 1 şi Pasul 2?

 Ne simţim binevoitori imediat după ce ne-am predat. Bunăvoinţa apare adesea ca urmare a disperării sau a încercării de a prelua controlul pierdut. Putem aplica principiul bunăvoinţei, înainte de a apărea durerea.

-        cum mi-am dovedit bunăvoinţa în recuperare până acum?

-        lupt pentru recuperarea mea? Ce se va întampla dacă am bunavoinţa ca recuperarea să se aplice în toate domeniile vieţii mele?  

 Exista un principiu de transformare a speranţei în adevăr şi credinţă la Pasul 3. Când suntem la începutul Pasului 3 simţim speranţa, ca urmare a Pasului 2. Speranţa apare ca urmare a faptului că ştim că viaţa noastră poate fi plină de succese, nu există însă certitudini, ci numai slabe anticipări că ne vom putea îndeplini dorinţele. Eliminarea dubiilor înseamnă credinţă. Credinţa ne conduce la acţiune, acum, când cei în care credem ne spun ce trebuie să facem pentru a obţine ceea ce vrem. La Pasul 3 credinţa ne dă capacitatea de a lua decizii şi de a acţiona. Încrederea este evidentă după ce am aplicat credinţa. Vom face progrese evidente către scopul nostru, acum că există încrederea că ne putem influenţa pozitiv viaţa când trecem la acţiune.

-        care este speranţa, credinţa, cum devine credinţa o forţă pozitivă în viaţa noastră?

-        ce acţiuni vom încerca să aplicăm în conformitate cu cu principiul speranţei şi credinţei?

-        ce dovezi am ca să pot să cred în recuperarea mea?

 Principiul implicarii este apogeul procesului spiritual de la Pasul 3. Decizia de a ne preda, chiar dacă aceasta nu pare ceva pozitiv, este tot despre ce este vorba în cadrul acestui pas. Putem practica acest principiu reafirmându-ne decizia şi continuând prin acţiune, de exemplu, prin a face şi paşii ce urmează!

-        ce am facut recent care să demonstreze implicarea mea în program? ( De exemplu : am vreo responsabilitate, cât de mica, în AA? Continui să merg la întâlnirile AA indiferent de ce cred eu despre acestea? Am continuat să lucrez cu sponsorul meu şi după ce acesta mi-a dat vreun sfat pe care nu vreau să-l urmez ? I-am urmat sfatul ?)

 Pasul 4. La Pasul 4 ne referim la toate principiile pe care am început să le aplicăm la primii 3 paşi. În primul rând bunăvoinţa de a face Pasul 4. Avem nevoie să fim meticulos de oneşti cu noi înşine, să ne gândim şi să ne întrebăm dacă tot ceea ce scriem este adevărat şi complet, sau nu. Avem nevoie de curaj suficient pentru a face faţă fricii de a trece prin acest inventar. Şi nu în ultimul rând încrederea şi credinţa de a trece peste unele momente dificile apărute, când sinţim că am dori să ne oprim.

-        cum demonstrează lucrul la Pasul 4 : curajul ?, încrederea ?, credinţa?, onestitatea?, bunăvoinţa?.

 Pasul 5. La pasul 5 ne vom concentra pe : încredere, curaj, onestitate şi implicare.

 

Practicarea principiului încrederii este esenţială pentru a putea trece de Pasul 5. Aşa cum am mai spus, probabil avem o relaţie cu sponsorul nostru, şi avem încredere în el sau ea, pentru a-i accepta ajutorul, dar ce facem cu elementele mult mai profunde ce apar atunci când ne întrebăm dacă acest pas ne aduce ceva bun? Va trebui să avem încrederea la fel de mare cu a acelora care l-au făcut deja. Asta nu înseamnă că implicarea noastră este mai mică, dar s-ar putea ca acest lucru să facă pasul mai dificil de realizat.

-        cred că Pasul 5 îmi va face viaţa mai bună? Cum ?

 

Principiul curajului trebuie pus în practică chiar de la început pentru a putea face acest pas. Probabil va trebui să ne înarmăm cu curaj de mai multe ori pe parcursul acestui pas. Chiar în momentul în care ridicăm receptorul de la telefon, pentru a cere sfatul sponsorului, trebuie să avem curaj. În momentul în care îi spunem sponsorului ceva dureros şi ne simţim vulnerabili, ne simţim gata să renunţăm înainte de a auzi părerea lui. A da dovadă de curaj este ceva definitoriu în recuperarea noastră. De fiecare dată când simţim frica, trebuie să ne amintim că cel mai adesea frica nu a avut consecinţe benefice în viaţa noastră.

-        care sunt modalităţile de a găsi curajul pentru a face acest pas?

-        cum îmi afectează recuperarea practicarea curajului la lucrul acestui pas?

-        am stabilit un termen sau un loc pentru a face acest pas? Unde ? Când ?

 

Practicarea principiului onestităţii este esenţial când admitem natura exactă a greşelilor noastre. Trebuie să ne disociem de emoţiile distructive, deoarece ne este frică de răspunsul pe care-l vom primi, aşa că nu ne putem permite să renunţăm în acest moment. Va trebui să ne permitem reacţiile naturale şi umane la subiectul în discuţie : viaţa noastră în dependenţă. Am rănit oameni la care ţineam datorită dependenţei noastre.. A realiza acest lucru este dureros. Dacă dăm dovadă de atenţie vom simţi şi un alt sentiment: speranţa.

 

Vom trece peste sentimentele iniţiale şi vom avea şansa de a merge mai departe chiar dacă este dureros. Ne va face să ne simţim mai bine. Este unul din paradoxurile pe care le întâlnim des în procesul de recuperare. Ce începe prin a fi dureros, se termină cu seninătate.

-        cum pot evita lipsa de onestitate din trecut ?

-        este mai real să mă văd acum dând dovadă de umilinţă?

-        cum mă ajută onestitatea pentru a mă accepta aşa cum sunt?

  Principiul implicării este demonstrat chiar de acţiunea de a face acest pas. Cu fiecare pas pe care-l facem în program ne dovedim implicarea. A ne găsi un sponsor, a face paşii, a ne găsi un grup de apartenenţă şi a merge la întâlnirile AA ; ne arată că ne implicăm în recuperarea noastră.

-        cum se măreşte implicarea mea în program, prin discutarea inventarului cu sponsorul meu.

 Pasul 6. La pasul 6 ne vom concentra pe implicare şi perseverenţă, bunăvoinţă, încredere şi credinţă, pe acceptarea de sine. Pasul 6 reprezintă munca noastră, trebuie să fim conştienţi de defectele noastre de caracter. De fapt, probabil suntem atât de conştienţi de ele, încât pe parcursul zilei putem să fim atenţi şi să nu mai acţionăm sub impulsul lor. Uneori, atenţia va fi diminuată şi nu ne mai supraveghem comportamentul. Este o activitate mare consumatoare de energie, a ne supraveghea comportamentul şi a nu mai acţiona pe baza impulsului de moment. Dacă suntem relaxaţi nu ne vom simţi bine şi ne vom ruşina, vom fi uimiţi că după toată munca depusă a fost posibil s-o comitem iarăşi.

  Oricum, nu renunţăm, ne vom implica în propria recuperare. Vom continua să lucrăm paşii, continuând creşterea, în loc de a ne simţi vinovaţi.

-        cum îmi demonstrez astăzi implicarea?

-        făcând primii 5 paşi am perseverat în drumul recuperării. De ce calitatea este atributul esenţial la Pasul 6.

 

Principiul bunăvoinţei este unul foarte simplu, avem bunăvoinţa de a acţiona diferit. Asta nu înseamnă ca neapărat să acţionăm întotdeauna diferit sau să fim capabili întotdeauna să acţionăm diferit. Acest lucru va fi mult mai bine înţeles utilizând un exemplu : Să presupunem ca am fost lipsiţi de onestitate, cu familia, cu colegii de serviciu sau cu prietenii indiferent cât de grav ar părea. Poate ar părea că este mai bine să ne concentrăm asupra celor mai grave sau rele, distructive comportamente, deşi acest pas ne cere să fim pe deplin pregătiţi să scăpăm de toate defectele de caracter. Asta înseamnă să nu mai fim lipsiţi de onestitate, niciodată, chiar şi într-un mod minor. Asta este ceea ce ar trebui să vrem de la noi şi să nu uităm : trebuie s-o facem numai azi.

  Este greu de a face aşa ceva mai ales că urmările unor lipsuri de onestitate nici nu sunt grave. S-ar putea să credem că nimeni nu este în mod evident rănit de lipsa noastră de onestitate, iar acest sentiment ar putea creşte. Este un obstacol în calea creşterii noastre spirituale.

-        am bunăvoinţa să scap de toate defectele mele de caracter? Dacă nu, de ce?

-        cum îmi arăt azi bunăvoinţa?

 Gradul de bunăvoinţă pe care trebuie să-l atingem necesită un grad pe măsură de încredere şi de credinţă. Avem încredere că Puterea Superioară va acţiona în viaţa noastră suficient de mult. Dacă folosim iarăşi exemplul anterior: avem credinţa că Puterea Superioară ne va elimina lipsa de onestitate într-un asemenea grad încât să fim brutal de oneşti, incapabili să tăcem chiar dacă adevărul ar putea să ne rănească. Atâta timp cât nu ne opunem  ca Puterea Superioară să lucreze în viaţa noastră, vom avea exact creşterea sirituală de care avem nevoie în acest moment.

-        care este nivelul fricii cu privire la ce va urma? S-a diminuat de când am început să lucrăm la acest pas ?

-        cum imi creşte credinţa că Dumnezeumă mă va ajuta la acest pas.

 Cuvintele „pe de-antregul’’ şi „toate’’ joacă un rol important în acest pas, este foarte uşor să devenim prea autocritici sau perfecţionişti. Trebuie să ne amintim că deşi bunăvoinţa trebuie să fie deplină, nu vom deveni perfecţi, nici azi şi niciodată. Când acţionăm împotriva unui defect, împotriva voinţei noastre punem în practică principiul acceptării de sine. Trebuie să acceptăm că putem acţiona greşit, dar, de asemenea, trebuie să avem bunăvoinţa de a ne schimba, să acceptăm că implicarea noastră trebuie să crească. Vom creşte spiritual exact atât cât trebuie şi vom avea nevoie să creştem în continuare.

-        sunt mulţumit de mine ?

-        ce îmi place la mine îmsămi ?

-        ce s-a schimbat ?

Pasul 7. La acest pas ne vom concentra pe predare, încredere şi credinţă, răbdare şi umilinţă. Când am făcut Pasul 1 ne-am acceptat dependenţa, iar aceasta ne-a făcut să ne acceptăm şi defectele de caracter. La Pasul 2 am căpătat conştiinţa predării şi am ajuns să credem că o Putere Superioară ne poate ajuta să nu mai bem. Pe măsură ce timpul trece încrederea în Puterea Superioară se manifestă în procesul de recuperare.

-        mi-am acceptat neputinţa în faţa defectelor de caracter la fel cum mi-am acceptat neputinţa în faţa alcoolului?

-        mi-am acceptat predarea.

  Principiul încrederii şi al credinţei este esenţial la Pasul 7. Trebuie să fim suficient de încrezători în Puterea Superioară ca să credem că aceasta ne va scăpa de defectele noastre de caracter. Trebuie să credem că Puterea Superioară va face ceva în privinţa lor sau cum altfel pot să-i cer să mă scape de ele? Va trebui să evităm  a face analize cu privire la modul în care gândim că Puterea Superioară ne scapă de defectele de caracter. Este mai uşor de văzut unde duce un asemenea mod de a acţiona dacă observăm că avem unele defecte de caracter, după ce a trecut o perioadă de timp. În loc de aceasta ne vom concentra pe acţiunea aceastui pas, cerând „cu umilinţă’’, şi practicând principiile spirituale să nu ne opunem voinţei Puterii Superioare. Rezultatele vor apărea în timp şi nu imediat.

-        cred că Puterea Superioară îmi va îndepărta defectele de caracter şi mă va elibera de compulsia de a acţiona conform lor?

-        cred că sunt o persoană mai bună, urmare a efectuării acestor paşi?

-        cum a devenit credinţa mea mai puternică, urmare a acestor paşi?

  Încrederea şi credinţa nu ne vor determina niciodată să facem aceşti paşi, avem nevoie de răbdare. Probabil însaşi nerăbdarea este unul dintre defectele noastre de caracter. Să ne amintim vremurile când doream cadouri, timpurile în care trebuia să dăm dovdă de răbdare. De altfel una din cele mai bune metode de progres este îndepărtarea barierelor din drumul nostru (barierele de gândire).

-        cred ca Puterea Superioară îmi va îndepărta defectele de caracter, sau am încercat s-o fac singur?

-        am devenit nerăbdător când îndreptarea defectelor de caracter nu s-a făcut imediat? Sau am încredere că Puterea Superioară o va face?

-        mă gândesc la mine altfel? Mă văd mai puternic şi mai important decât sunt în realitate (de fapt şi de drept)?

Pasul 8. La acest pas ne vom concentra pe onestitate, curaj, bunăvoinţă şi compasiune. Pentru a practica principiul onestităţii ne bazăm pe experienţa paşilor anteriori. Am admis natura problemelor noastre şi am acceptat soluţia de rezolvare a acesteia.. A fost un act de onestitate. Am făcut un inventar amănunţit al propriei persoane, bazându-ne pe onestitatea noastră. Am devenit şi mai oneşti când am descoperit natura exactă a greşelilor. Avem experienţa necesară pentru a separa partea noastră de vină de vina celorlalţi. Trebuie să uităm de resentimente, de a-i blama pe ceilalţi, să nu mai credem că suntem victime inocente şi să găsim justificări pentru răul făcut altora. Trebuie, pur şi simplu, să facem o listă !

-        cum este determinantă cauza relelor făcute altora la Pasul 8? De ce este esenţial să-mi asum responsabilitatea ?

-        care sunt exemplele din propria experienţă cu privire la onestitate? Cum tranfer aceasta la Pasul 8 ?

Pentru practicarea curajului la Pasul 8 trebuie să ne punem voinţa şi viaţa în grija Puterii Superioare. Nu putem să restrângem numai la îndreptarea a greşelilor pe care le considerăm îndreptăţite. Trebuie să credem că Puterea Superioară ne va da suficient de mult curaj, umilinţă, şi putere interioară pentru a putea face  aceste lucruri. Indiferent că va trebui să stăm faţă în faţă cu persoana pe care am rănit-o şi ne este frică că trebuie să suportăm consecinţele unei crime pe care am comis-o, , vom fi capabili să o ducem la bun sfârşit cu ajutorul Puterii Superioare.

-        care este exemplul de curaj datorită paşilor anteriori ? Cum se transmite experienţa la acest pas ?

Am vorbit deja despre bunăvoinţa necesară efectuării acestui pas, în special pentru a ne îmbunătăţi relaţiile cu alte persoane.  Dar există o doză de bunăvoinţă ce nu se referă la îmbunătăţirea relaţiilor. În primul rând bunăvoinţa de a face lista, indiferent de ce simţim  cu privire la adăugarea unui nume pe listă. Ne trebuie bunăvoinţă şi pentru a aplica principiile specifice ale acestui pas.

-        sunt nume pe care nu le-am scris pe listă? Sunt dispus să le adaug acum? Consider că am încheiat lista?

-        am făcut ceva pentru a dobândi mai multă bunăvoinţă?

-        ce consider despre a mă ruga pentru a avea bunăvoinţă?

                     A dezvolta o stare de spirit devine posibil în acest stadiu al recuperării noastre. Am făcut ce era necesar la paşii anteriori, dar eram copleşiţi de resentimente, vini şi autocompătimire. Împreună cu abilitatea de a vedea ca oamenii obişnuiţi, vedeam şi că ceilalţi oameni fac tot ce pot pentru condiţia lor umană. Ştim că periodic suntem subiect de neîncredere şi insecuritate, dar cu toţii au această problemă. Ştim că avem tendinţa de a vorbi înainte să gândim, dar aşa fac marea majoritate a oamenilor. Realizăm că şi ei regretă la fel de mult ca şi noi. Ca rezultat, când îi vedem pe alţii acţionând ca urmare a unui defect de caracter, simţim mai degrabă o empatie decât ură sau mânie, deoarece ştim care este cauza reacţiei lor. Ne simţim mai bine când ne gândim cum împărtăşim aceleaşi visuri, idealuri, frici, pasiuni ; ca şi toţi ceilalţi.

-        mă  simt în legătură cu ceilalţi? Descrieţi!

-        simt compasiune pentru ceilalţi?  Descrieţi!

 Pasul 9. Ne vom concentra pe umilinţă, dragoste şi iertare. Umilinţa pe care am dezvoltat-o urmare a paşilor autentici este rezultatul conştientizării răului pe care l-am făcut celorlalţi şi a acceptării acestuia. Recunoaştem: „Da, asta este ceea ce am făcut. Sunt responsabil pentru răul făcut şi pentru îmbunătăţirea stării de fapt”. Putem să fi ajuns la această concluzie datorită cuiva care ne-a spus plângând cât de mult rău i-am făcut. S-ar putea ca văzând cât de mult i-am rănit pe unii şi să vedem cât de mult i-am rănit pe ceilalţi. S-ar putea de asemenea să fi ajuns să vedem acest lucru ca urmare a lucrului la paşii parcurşi, împreună cu experienţa în a ne îmbunatăţi relaţiile cu ceilalţi, ceea ce ne-a adus o accentuare a umilinţei.

-        am acceptat responsabilitatea pentru răul făcut altora şi am încercat să repar acest rău?

-        ce am făcut să văd mai clar răul făcut altora? Cum am contribuit la creşterea nivelului umilinţei mele?

Este uşor de practicat principiul dragostei la Pasul 9, deoarece l-am practicat deja pe parcursul recuperării noastre. În acelaşi timp am eliminat multe din modurile distructive de a acţiona şi a simţi, făcând loc iubirii în viaţa noastră. Când simţim iubirea, suntem în stare să împărtăşim modul în care ne clădim relaţiile noi şi le îmbunătăţim pe cele vechi, împărtăşim recuperarea, resursele şi speranţele.

-        cum să mă pun eu în serviciul altora?

Odata cu experienţa iertării începem să vedem valoarea celorlalţi. Aceasta ne motivează în a putea ierta cât mai mult posibil. Recunoscându-ne umanitatea căpătăm capacitatea de a-i ierta pe alţii şi să-i judecăm altfel decât am făcut-o în trecut. Devine natural pentru noi să acceptăm dubiile altora. Nu vom mai avea suspiciuni şi nu vom mai vedea conspiraţii în orice situaţie care nu este sub controlul nostru. Vom fi în stare să ne simţim împliniţi şi să transmitem acest sentiment şi celor din jur. Când ceva ne afectează vom conştientiza că resentimentele numai ne înrobesc şi ne îndepărtează de pace şi de seninătate, şi vom avea tendinţa de a ierta mai devreme decât mai târziu.

-          care sunt unele din avantajele practicării principiului iertării? Care sunt situaţiile în care am dovedit că practic acest principiu?

-          pentru ce m-am iertat pe mine?

  

Pasul 10. Ne vom concentra pe autodisciplină, onestitate şi integritate. Disciplina este esenţialăîn recuperarea noastră. Când beam eram egoişti şi absorbiţi de ceea cefăceam. Căutam să fimlăsaţi in pace, acţionândpe baza impulsurilor de moment, ignorând orice oportunitate de creştere personală. Dacă exista ceva în viaţa noastră care necesita implicare, şansa noastrăde a ne implica era mare, cu condiţia de a nu ne opune, de a nu fi a fi indulgent.

Autodisciplina ne cere să facem anumite lucruri în privinţa simţămintelor proprii. Trebuie să mergem la întâlniri indiferent de cât suntem de obosiţi, de ocupaţi cu serviciul, indiferent că suntem veseli sau trişti, trebuie să mergem; în special când avem ostilitate cu privire la cerinţele recuperării. Mergem la întâlniri, ne sunăm naşul/sponsorul AA şi lucrăm cu ceilalţi deoarece am aderat la AA şi acestea reprezintă acţiunile care ne ajută şi ne garantează continuitatea în recuperare. Uneori suntem entuziaşti, alteori descurajaţi, de această rutină zilnică. Uneori suntem atât de implicaţi în această rutină zilnică încât nu ne dăm seama cât de mult o facem sau de cât timp.

-        care este necesitatea autodisciplinei la acest pas?

-        autodisciplina necesară la acest pas îmi afectează sau nu recuperarea?

Principiul onestităţii rezultă din Pasul 1 şi îşi arată roadele la Pasul 10. Uneori suntem uimiţi de onestitatea proprie în acest moment al recuperării. Înainte, când eram oneşti puteam vedea motivul la  mult timp după ce un anumit eveniment se petrecea, dar acum dăm dovadă de onestitate şi conştientizăm faptul în timpul desfăşurării evenimentelor.

-        cum m-a ajutat conştientizarea să-mi schimb comportamentul?

Principiul integralităţii este foarte complex, ceea ce conduce inclusiv la abilitatea de a aplica şi alte principii. De fapt, integralitatea ne ajută să ştim ce principii să aplicăm la un moment dat şi în ce măsură. De exemplu, la o întâlnire seara târziu se poate să facem parte dintr-un grup care bârfeşte pe cineva din program. Să presupunem că se discută despre afacerile unui prieten bun al nostru şi ştimde la el că este adevărat. A şti ce să facem în această situaţie necesită toată integritatea noastră. De care principii avem nevoie în acest moment? Onestitate, Toleranţă, Respect. Prima noastră reacţie poate să fie să-i condamnăm pe ceilalţi, deoarece ştim cât de mult îl va răni pe prietenul nostru să se discute public un lucru ce-l priveşte personal. Dar luând atitudine nu facem decât să confirmăm adevărul bârfei şi aşa să-l rănim pe prietenul nostru sau să punem capăt bârfei umilindu-i pe cei din grup. De obicei nu este necesar să dovedim integritatea  în  momentul unei situaţii pe care nu o aprobăm. Sunt două lucruri pe care le putem face într-o astfel de situaţie. Putem să schimbăm subiectul sau să ne cerem scuze şi să plecăm. În oricare din aceste cazuri vom transmite în mod subtil care este starea noastră de spirit şi în acelaşi timp ne permite să arătăm că noi credem  în principii şi să-l scutim şi pe prietenul nostru de cât mai multe neplaceri.

-        ce situaţie întâlnită în recuperare m-a adus în punctul de a practica aceste principii?

-        cum am făcut-o?

-        m-am simţit bine sau nu într-o atare situaţie? 

    

Pasul 11. Ne vom concentra pe implicare, umilinţă, curaj şi credinţă. Va trebui să avem o implicare profundă pentru a practica zilnic rugăciunea şi meditaţia. Vom afla că mulţi dintre noi au făcut în silă primele experienţe în legătură cu rugăciunea şi meditaţia. Ne uităm în jur şi ne întrebăm ce ar trebui să simţim. Dacă  ne implicăm, aceste sentimente de silă vor dispărea, vor fi înlocuite de frustrări, atunci când rezultatele nu sunt cele aşteptate şi apoi de mulţumire; care apare când acestea, rugaciunea şi meditaţia, devin rutină. Problema este că trebuie să continuăm, indiferent de ceea ce simţim. Rezultatele pe termen lung sunt: vom căpăta o pace interioară şi o mai bună relaţie cu Puterea Superioară. Merită să aşteptăm.   

-        cum îmi arăt împlinirea prin lucrul la Pasul 11?

-        m-am rugat sau am meditat astăzi?

     

Deseori auzim avertismente: „Fii atent pentru ce te rogi!”,iar aici se vede umilinţa la lucrul acestui pas. Trebuie să înţelegem că deseori nu ştim ce este mai bine pentru noi sau pentru altcineva. De aceea ne rugăm ca Dumnezeu să ne arate voia Lui.

-        m-am rugat să obţin ceva, iar apoi mi-am dorit să nu-l fi avut?

-        explicati!

     

Nimic nu cere mai mult curaj decât a-ţi trăi viaţa conform voinţei Puterii Superioare când simţim asta cu convingere. Nu toate lucrurile din viaţa noastră vor fi plăcute, când am ales să trăim într-un mod spiritual. S-ar putea ca unii membri ai familiei noastre să se fi obişnuit să trăim conform dorinţei lor şi ar dori să continuăm să facem asta. Creşterea noastră îi face să se simtă ameninţaţi.

     

            Sau să presupunem că avem prieteni care bârfeau. Eforturile de a trăi programul au avut ca rezultat o stare incomfortabilă în a participa la bârfe, dar totuşi nu vrem să fim prea riguroşi şi să le facem  observaţie acestora. S-ar putea să pierdem prieteni odată cu creşterea noastră.

     

            Toţi ne vom confrunta cu situaţii care ne cer să participăm la ceva care nu este moral sau numai să păstrăm tăcerea. S-ar putea să avem nevoie de o mare doză de curaj şi să protestăm vehement, atunci când aceasta ar putea avea urmări grave pentru noi. Ce facem în aceste momente, poate fi decisiv şi să ne influenţeze alegerile pe care le vom face pe viitor.

-        am fost pus în situaţia ca părerile mele personale să-mi aducă neplăceri?

-        cum am reacţionat?

-        care a fost rezultatul?

Credinţa ne ajută să aplicăm principiile curajului în toate domeniile vieţii noastre. Nu trebuie să ne temem că ne vom pierde prietenii sau că viaţa s-ar putea să ne fie afectată. Va trebui să fim conştienţi că este necesar să scăpăm de anumiţi prieteni, dacă asta ne ajută să creştem spiritual, dar sigur vom găsi prieteni noi cu aceleaşi calităţi pe care noi le preţuim. Va trebui să avem credinţa că Puterea Superioară ne va da tăria să-I împlinim voia.

-          am primit ceea ce am avut nevoie?

-          ce am primit?

   

Pasul 12. Deşi fiecare pas ne cere să practicăm principiile spirituale, sunt unele principii specifice fiecărui pas în parte. Ne vom concentra pe iubire necondiţionată, altruism şi consecvenţă.

            Iubirea necondiţionată este esenţială la acest pas. Nimeni nu are nevoie mai mult de iubire necondiţionată decât un dependent. Nu le cerem nimic persoanelor cărora le transmitem mesajul. Nu cerem bani. Nu cerem recunoştinţă. Nu le cerem nici măcar să nu bea. Pur şi simplu ne extindem.

           

Nu înseamnă că nu trebuie să ne luăm precauţii rezonabile. Dacă credem că nu este bine să mergem la un alcoolic acasă, n-ar trebui s-o facem. Pasul 12 ar trebui făcut împreună cu un alt membru AA. Practicarea acestui principiu al iubirii necondiţionate nu înseamnă să ne lăsăm abuzaţi. Uneori cel mai bun mod de a ne arăta iubirea este de a ajuta pe altcineva să nu mai bea.

-        cum practic principiul iubirii necondiţionate în încercarea de a ajuta un alt alcoolic?

De ce transmitem mesajul? Nu pentru noi, deşi asta ne este de folos. Transmitem mesajul pentru
a-i ajuta pe ceilalţi cu scopul de a se elibera de dependenţă şi să crească şi ei spiritual. Dacă avem cumva o atitudine de posesiune faţă de persoana pe care o ajutăm, dacă cumva credem că viaţa lor va fi imposibilă dacă îi lipsim de îndrumarea noastră, că nu vor putea să nu mai bea fără ajutorul nostru; atunci nu vom îndeplini cerinţele Pasului 12. Nu cerem recunoaşterea a cât de bine facem treaba prin numărul de fini pe care-i avem. Nu cerem recunoştinţă pentru faptul că suntem de folos. O facem pur şi simplu pentru că este bine.

 Este un paradox - serviciile dezinteresate -  este o expresie a noastră. Prin munca la ceilalţi paşi am descoperit un alt eu care permite Puterii Superioare să lucreze prin intermediul  nostru şi a transmite mesajul fără a ne păsa de recunoaştinţă sau de glorie. Am descoperit o parte a noastră căreia îi pasă mai mult de principii. Aşa cum adesea boala noastră se manifesta prin egoism, recuperarea noastră este foarte frumos exprimată prin servicii dezinteresate.

-        care este atitudinea mea faţă de spnsorizare/năşit?

-        încurajez pe finii mei să ia singuri decizii şi să crească spiritual ca rezultat al acestora?

-        dau sfaturi bune şi-mi împărtăşesc experienţa?

-        care este atitudinea mea cu privire la servicii?

-        poate AA să supravieţuiască fără mine?

-        cum imi manifest altruismul în efortul meu de a fi de folos?